tag:blogger.com,1999:blog-74848354483120976152012-01-19T04:48:46.927-08:00natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.comBlogger631100tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-45803340673429576482011-11-06T11:02:00.000-08:002011-11-06T11:05:43.678-08:00<span style="font-style:italic;"> lui Tudor</span><br />printre degetele tale toamna se strecoara fantomatic...<br />mi-e de-ajuns o stralucire de cerara<br />sa-mi gasesc locul in viscerele tale fierbinti si parfumate<br />arunca-ma prin perdele de frunze<br />sunt strat in straturile fiintei tale simfonice<br />percutam impreuna caderea - <br />amor de toamna<br />din toamna <br />in toamna...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-4580334067342957648?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-36790988148776895992011-09-17T15:25:00.000-07:002011-09-17T15:30:50.820-07:00<span style="font-style:italic;">lui Denis</span><br /><br />printre valuri<br />si aripi de inger androgin<br />imi strecor<br />genele in<br />tineretea ta batrana<br />asemeni lui<br />jupiter<br />rapindu-l<br />pe ganymede...<br />printre secretii solare<br />si inceputuri de stele<br />iti privesc ochii<br />in a doua noapte de<br />perseide...<br />atinge-mi din nou clavicula<br />stanga<br />...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-3679098814877689599?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-15701018301046834062011-09-16T17:35:00.000-07:002011-09-16T17:44:44.893-07:00imi transpira degetele<br />prin spatiile dintre plasticul<br />butoanelor <br />claustrofob/ic<br />vizualizati acum cerul permisiv...<br />submersiv<br />pornografic<br />doar luna mai ejaculeaza in trauma<br />insomniei mele<br />si stelele sunt <br />globuri din catifea mov<br />sirius le agata la ureche<br />fire de par...<br />note muzicale sparte in vid<br />cu vid<br />de vid<br />un beethoven-naluca<br />imi dirijeaza miscarile<br />pleoapa pentru acoperit <br />case/le<br />mi-e pielea tranzistor<br />-<br />sunt<br />unt<br />apa<br />sunt a opta octava<br />registru in <br />simbol<br />pentru realitate<br />traiesc intr-un<br />univers-voit-superflu<br /><br />atinge-mi clavicula<br />...<br />..<br />.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1570101830104683406?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-20230263165664401252011-09-13T16:05:00.000-07:002011-09-13T16:07:43.097-07:00imi deschid bratele<br />in catarge atarnate deasupra<br />ochilor tai<br />-<br />sa imbratisez luna <br />timpurie <br />si pleoapele tale aburinde<br />- <br />te asezi in straturile <br />fiintei mele<br />nocturne...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-2023026316566440125?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-22832497573349697422011-09-04T05:47:00.000-07:002011-09-04T05:48:17.784-07:00 <br /> <br />iti sarut in fiecare seara penele <br />din privire, caci aici salasluieste <br />printre irisi si smochini falangele <br />care imi cuprind in fiecare zi <br />umerii. <br />sunt o bucata dintr-o piatra, <br />mergi in fiecare seara la mal, <br />si tot in fiecare seara, nespus, <br />prima bucata de piatra pe care o ridici <br />sunt eu… <br />arunca-ma, vreau sa fac unde <br />peste unde… <br />peste unde… <br />in sufletul tau <br />labirintic…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-2283249757334969742?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-72935678785841548792011-08-29T04:33:00.000-07:002011-08-29T04:34:32.663-07:00 <br />- o bucată dintr-un ziar, sa miros a cerneală tipografică, sa fiu o bucată de hârtie ieftină. <br />- un personaj dintr-un film noir, mut... <br />- o notă muzicală dintr-un portativ anonim <br />- nasturele care îți tine pantalonii cu talie joasă pe solduri <br />- o umbra chinezească <br />- mușcata din fereastra vaduvei de la 3... <br />- o tigară necanceroasă <br />- transpirația care îți iasă din trup <br />- lumina difuză a unei lumânări <br />- freonul din frigider <br />- o steluță de mare <br />- singur pe lume <br />- păpușă gonflabilă <br />- vanzătoare de ciorapi hand-made iarna <br />- ceasul tău deșteptător <br />- superman <br />- un tablou, întotdeauna m-am întrebat ce gândește un tablou atunci când e privit <br />- eul tau <br />- eul tuturor <br />- dâra de cretă din jurul mortului <br />- un personaj din proza lui Boris Vian <br />- Sirius <br />- un deget de la mana lui Glenn Gould <br />- dimineata unei zile de toamna <br />- portocalele din ajunul craciunului <br />- un pixel mort <br />- a jean paul gaultier scent <br />- un cod de bare <br />- un picior de scaun <br />- a white coffe <br />- geniu pustiu <br />- Ecce Homo <br />- material sintetic <br />- a deep V t-shirt <br />- testicoul care intotdeauna il priveste de sus pe celalalt testicol <br />- un pilon under-construction <br />- un fluture <br />- fratele meu geaman <br />- eu <br /> <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-7293567878584154879?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-6728994954113954542011-05-27T01:56:00.000-07:002011-06-19T07:17:33.101-07:00r o m a n <br /> Capitolul I<br /><br />în atelierul lui, pânzele, înşirate în maldăre, agăţate prin cuie, pe sub masa de lucru, îngrămădite sporadic, dichisite, îşi pierdeau din atmosferă, devenind insipide, deloc inodore, căci mirosul de ulei în care dănţuie inul, îţi bate la nări precum păpădia crudă. aici, prin cotloanele camerei, tumular al unei arte anonime, un pictor la fel de anomin îşi întinde mâna, cuprinde între degetele filoforme pensula ştirbă, o ridică. Închide ochii, îşi lărgeşte gura şi îşi indeasă pensula în gură, asemeni flămândului căruia cineva ia dat un ciot dintr-o pâine...culoarea, non-toxica, se prelinge, face reacţie cu saliva. clăbuci. are gust de zidărie...prin fereastra nespălată de secole, prin fibra sticlei deloc transparenta, razele de soare, aproape virgine se lasă filtrate prin porii formaţi de noxele maşinilor, ale ploilor acide, ale uzinelor şi fabricilor, ale oamenilor, carora în mod ritualic le cade pielea - se transformă în particulă. <span style="font-style:italic;">- Copaci texturati de afişe zgribulite şi borduri sintetice…fabrici uzate…butoane uriaşe lipite pe semafoare…stropi de ploaie jucauşi care intra pe geamul mansardei şi stropesc canapelele cafeni.<span style="font-style:italic;"></span></span> Înabuseală gândea el…Aerul intră din abundenţă printr-o gaură. e murdar, ponosit. Întors cu faţa la pânză, pictorul îşi scoate pensula din gură, şi trage o linie de un roşu decolorat pe mâneca cămăşii. dâra, îmbâcsită de salivă îşi face loc, milimetric, paralel, printre alte dâre multicolore. Nu poate să picteze nici azi. Aruncă nervos pensula, se deschide la cămaşă, iritat de nasturii supradimensionaţi care îşi gasesc cu greu drumul de ieşire din găicile de bumbac învechit. Ceva pârâie - cămaşa, roasă invizibil de transpiraţie, de reacţiile chimice ale culorilor, de mirosul de terebentină. reuşeşte într-un final să se lepede de cămasă, rămâne gol, respirând anevoie. Îşi îmbracă hainele de stradă, vrea să iasă cât mai repede. Cu paşi dolofani părăseşte atelierul, probabil pentru încă o lună, timp în care în mod inevitabil o sa îi fie dor de locul acesta, bazar de pânze neterminate, altele neîncepute. Loc paradisiac, de care îî este teamă, pentru că odată ajuns întrânsul îşi pierde din barierele trupului, din limitele simţurilor. Oare asta simt şi pânzele înainte ca pictorul să-şi întingă pensula spre ele? simtând cum o să-şi piardă din puritatea albului, proaspăt, preparat cu dichis, fără dâre. aceea frică de inevitabil, prelungită însă într-un evitabil din cauza pictorului incapabil. Deschide uşa, păşeşte afară însă se întoarce. Şi-a uitat cheile. Încuie. Coboară scări după scări peste scări. Îl izbeşte realul, deshiderea uşii, blazonate, îl izbeşte mirosul de trotuar umed, stopit de cisterne. Cât timp a petrecut în atelier? se întreabă cu voce tare. Să fie oare o săptămână, o zi, o lună, o oră, un an, zece? Vantul bătea, iar verdeaţa în leaganul ei însiropat de brumă desena parca prin aer aureole imaginare. Paşii îl plimbau pe strazile ponosite de bitum proaspăt turnat, de care incalţamintea încă se mai lipea. Pe alocuri in materia înainte malealibla se văd forme de paşi, o arheologie în care poţi să distingi că doamnele încă purtau tocuri cui, tocuri groase, tot feluri de tocuri. Număra urmele de papuci în gând: - Doisprezece, treisprezece...douazeci. Ajunge într-un final acasa, absorbit de aerul cand racoros, cand molatic... Descuie uşa, se tranteşte pe pat şi adoarme. Visează.<br /><br /><br /> Capitolul II<br /><br />Prin mansardele vecine aerul incubat îşi face loc afară prin ferestreloe larg deschise, face condens cu praful forfotei orasului astfel încât intreg peisajul devine neclar. Prin parcuri, nevoia de umbră şi racoare îi îndreaptă pe oameni să ia cu asalt băncile recent vopsite, lăcuite. Au un miros plăcut de ceva proaspăt, ceva care are din deliciul unui obiect nou-nouţ. Potecile filiforme şerpuiesc pănă la grupuri de trei, patru copaci - unde tinerii se aşează pe iarbă sau se întind cu faţa spre coroana copacului, nu se cunoaşte încă la ce se gandesc. Se aud doar motoarele maşinilor care aleargă în goana lor şoseaua tăbăcită, anvelopele supraîncălzite şuieră supuse tensiunii vitezei... Se trezeşte cu o durere de cap, trezit parcă de trauma unui vis. Se ridică în fund închinzand ochii ca să nu ameţească. Îi deschide timid, camera era cuprinsă de lumina insuficientă a apusului de soare, de acea revitalizare a aerului atunci cand noaptea îşi intră în drepturi. Îşi simte gura uscată pesemne ca iar a dormit cu gura deschisă, simte un iz de culoare printre măsele, culoarea înghiţită azi la atelier. Se ridică şi îşi târâie picioarele până la bucătărie. Ridică un pahar de sticlă transparentă, îl aşează sub robinet şi lasă clipocitul apei să-i încânte auzul. Înghite cu nesăt, acel elixir - nectar al oamenilor. - <span style="font-style:italic;">Rupeam în fiecare seară din frunzele plantei care străjuia aerian o mică parte din curte. Nu făceam un sacrificiu prea mare, frunzele erau deja trecute de vreme încercate de o vară parcă era tot mai caldă. şi care, culmea nu se mai termina. Defapt ritualul ruperii frunzei nu era altceva decât dovada clară că eram încercat de ceea ce cuvântul plictiseală exprimă. Niciodată nu mi-a plăcut vacanţa de vară - mama întotdeauna avea grijă să mă îndoape îndeajuns de mult ca să iau în greutate. Avea, vorbesc prostii, are! perpetua impresie că sunt rahitic. Aşa mă trezeam mai mult involuntar, puţin mai gras decât de obicei. Puţin este evident, puţin spus. Căci cele zece kilograme nu au cum să stârnească decât o deplină ironie dar şi un adânc sentiment de culpabilitate trecută, la urma urmei vacanţa se sfărşeşte undeva, iar kilogramele clar nedorite vor dispărea ca prin minune. Asemenea precizari îi făceam şi mamei, vroiam ca să-i sugerez că toate demersurile care le făcea pentru a devenii rotofei erau superfuue. Zadarnice. Degeaba...</span> <br /> Deasupra, pe tavanul bucătăriei un paianâjen îşi croia de zor pânza, capcana fluturilor de noapte care zboara buimăciti după petece de lumină. Iluzionaţi de un fals soare în miniatură. Prin dulapuri fibra lemnului gemea alene simfonii in scherzo. Lumina difuză îi proiecta umbra pe mai mulţi pereţi, la colţuri umbra se îndoia şi îşi prelungea pata plată pe deschiderea peretelui următor. Pictorul se legana şi privea cum umbra deseneaza pe pereţi ipostaze morbide a propriei fiinte, - măcar în felul asta sa pot picta, gândii el cu voce tare. Îl încânta aceste umbre chinezeşti în sfumato, această figuraţie benevolă in miez de noapte. Uitase de paharul pe care îl ţinea sub robinet şi care era plin demult cu apa care acum îşi găsea loc printre degetele lui lungi, era rece. Rasucii robinetul şi îşi duse paharul spre gură, înghiţii încet, avea placuta senzaţie de răcoare, probabil aceiaşi senzaţie pe care o are o cămilă care bea apă după luni de zile. Simţea şirul rece, adânc prin viscere circulând cu viteza luminii şi îi pune în mişcare forfota de organe, fluxul continuu de fluide, sângele care sfârâia asemeni uleiului încins atunci când intră în contact cu apa. I se ridică părul pe corp, porii i se dilatară, respira cu poftă aerul, muschii se incordau în spasme, pupile dilatate...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-672899495411395454?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-54553959909865234942011-04-27T09:14:00.000-07:002011-04-27T09:15:39.949-07:00<span style="font-weight:bold;">Asentiment</span><br /><br />cum din aripi de <br />îngeri cade<br />la vale <br />prin oameni puful <br />aşa<br />toamnele îmi <br />cântă prin sticla spartă <br />uverturile începutului –<br />în care luna mănâncă <br />la aceiaşi masă în fiecare seară –<br />această materie din care ne<br />clădim privirea<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Cvin.cvar.sex.tet </span><br /><br />în cele din urmă<br />sufletul tău se <br />confundă în octavă<br />prin ţinuturile corpului tău<br />lăcustele dictează<br />scribilor cuvinte în<br />biblia momentelor <br />cântate în <br />cvartet<br />cvintet<br />sextet<br /><br />în fine, e doar palma cu însemn <br />în cruce <br /><br /><span style="font-weight:bold;">corpus.poetica</span><br /><br />orizontul – <br /><br />– amprentă în firesc.<br />note muzicale lipesc<br />de trup <br />stigmate<br />triluri din vară îmi curg<br />în ţesătura formelor<br />pentru a ajunge la sfârşitul<br />unghiilor acestui <br />poem în pustiu<br /><br /><span style="font-weight:bold;">insulă în metilul ochilor (pup.ilă)</span><br /><br />sunt şi alte feluri prin care trupul îmi <br />vopseşte cu brumă genele scarlatine<br />de pildă, ridică din fire de iarbă culoarea<br />şi cu pene de înger pictează-mi la prăpastie<br />de ochii – sprâncenele<br />sau afundă-mi fantoma în lacuri de boare – <br />în soare doar albastrul de metil fuzionează<br />cu corneea – aici privirea ajunge până la periferia<br />fiinţei tale <br />marginale<br />insulă de aluminium, şi îngerii îmi taie unghiile de la<br />mâna stângă – stigmate în-ciudă pentru mâna dreaptă.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-5455395990986523494?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-63512119337768782332011-04-24T06:56:00.000-07:002011-04-24T07:01:39.004-07:00<span style="font-weight:bold;">nar.cis.iac</span><br /><br />umblă noaptea prin mine <br />asemenea fulgilor din păpădia<br />necoaptă – <br />se aşează prin viscere<br />îmi inundă lăcaşurile de cult<br />n<br /> a<br /> r<br /> c<br /> i<br /> s<br />neomul din tendoane şi alăturări<br />de muşchi prin înaltul cerului străveziu<br /><br /><span style="font-weight:bold;">memento.mori.re</span><br /><br />prin piele fluturii<br />alergă celulă<br />cu celulă<br />straturi adipoase de vară – <br />urlă pământul <br />insonor <br />afară din mine<br /><br />porii îmi sunt de gheată<br /> traumă<br />e boala călătorului <br />de cursă lungă ca<br />fluturii să-i tatueze<br />prin piele aripile<br />lor cauciucate<br /><br /><span style="font-weight:bold;">adole.scentin.e</span><br /><br />mănuşile tale îmi <br />cuprind picioarele <br />tumefiate de fibre<br />voalate şi dansuri <br /><br />de muscă beţivă<br /><br />docurile ochilor tăi <br />sunt locul din care <br />caii se adapă<br /><br />aici la masa fiecărei seri<br />îţi schimbi <br />protezele <br />de a trăii<br /> cerul prin <br />vene<br />deloc<br />adolescentine<br /><br /><span style="font-weight:bold;"><br />pasuale.babylon.religioso </span><br /><br />pârghia braţelor mele –<br />căptuşeală adezivă <br />de prins albine <br />îmi loveşte în<br />note de clavir<br />ouăle pascale <br />fardate<br />p e<br /> r r<br /> i a<br /> s s<br /> m i<br /> ă v<br /> în <br /> cerul<br /> albastru doar <br />păsările sterpe <br />mai îndrăznesc <br /> să<br /> zboare<br /><br /><span style="font-weight:bold;">ined.ia</span><br /><br />muşcătură din buricul <br />degetelor – brazdă <br />în soarele momentelor <br />de suspin<br />îmi eşti o muză <br />statuară pe lespezi <br />din sticlă<br />a<br />i<br />c<br />i prin deschizăturile<br />coastelor lumina trece<br />fără bilet dus-întors<br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">ettore.sacerdote.martire</span><br /><br />arcada grădinilor –<br />fire de alcătuire <br />în spice<br /><br />şi copacii îşi scutură <br />de pârg în afară – <br />seva<br /><br />s a c e r d o t – al <br />clipelor dulce <br />dedublare.<br /><br /><span style="font-weight:bold;"><br />făină pentru carne</span><br /><br />cerul – acea fâşie <br />prin carne încetase <br />demult să crească <br />prin vene – roşeaţa<br /><br />îmi străluceşte pielea <br />ca interiorul unui cufăr <br />cu făină <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">moment în fluture </span><br /><br />privesc dincolo de oglindă<br />clipele de înger <br />cu miros de apă<br />infectată în cuvinte<br /><br />fără căldura coconului<br />antenele se ofilesc<br />prin permanenţa fluidelor<br /><br />aici hărţile din cer nu folosesc la nimic<br />un fluture îşi dă duhul<br />bătând din aripi <br />in ritmuri de<br />adagio sostenuto<br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">în-semn în adonis </span><br /><br />chip în lut – statuie<br />sau poate virgulă<br />în coatele uscate<br />din marmură autumnală<br /><br />acea licărire în privirile<br />liniilor în construcţia<br />corpului tău – <br />din ceară <br />frenetică aşezare <br />pe oase <br />de tendoane<br />şi carne: <br />adonis în devenire <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">respiro în vid </span><br /><br />respiraţia hârtiei <br />îţi dezvăluie<br />hieroglifele – <br />prin patima literei în<br />filigran<br /><br />sublim delir<br /><br />în picioarele scaunelor <br />sălăşluieşte molia<br />amatoare de vid.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-6351211933776878233?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-86730539104889846582011-04-19T11:37:00.000-07:002011-04-27T09:19:44.893-07:00<span style="font-weight:bold;">Cocon.ic </span><br /><br />canicular<br /><br />locuri în care timpul <br />profan sădeşte cu <br />motosapa imaginară<br />seminţe în curcubeu <br /> e anotimpul fluturilor – <br /> acest dans în cocon – <br /> contaminare în scrisori pentru moarte<br /> <span style="font-style:italic;">şarpele</span><br />index – şi poate o să-ţi <br /> corectez aripile în <br /> erată. <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Mortu.ar.-.haic</span><br /><br />cărămidă ţinut în care <br />molecula bate în secunde <br />acele indicatoare – <br />în vată de zahăr<br /> incolor<br />doar bufniţa tresare când somnul letal<br />albeşte în straturi de<br />argint<br />necunoscutul<br /> aici în fiinţa mea germinară <br />neantul refuză să aneantizeze. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Simplu sentiment pentru abis</span><br /><br />păcat de fluturii în care<br />lumina este doar un pasager – <br />ei apără marea băii de sânge<br /> în zăpadă <br /> mişcările tale<br /> găsesc muzica<br /> sferelor<br />rătăcesc prin acest spaţiu de vată multicoloră<br />leg de scoarţa copacilor degete <br />alungiri de materie în abis<br /><br /><span style="font-weight:bold;">SSPD2</span><br /><br />în fiecare dimineaţă imprimi în negativul buzelor<br />pământ stătut – <br />apoi în mod paradoxal laşi doar ploaia <br />să îmi umple crăpăturile<br /> anatemă <br />şi fibrele din sticlă îmi amintesc în fiecare seară<br />că îngerii nu mor niciodată<br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">mem.foto.grafic.(ă)<br /></span><br />vârtej: acest ţinut desfăşurat<br />în ochiul de albastru prin care<br />urme de zgomot se grupează în <br />ghemuri lapidare de pupile<br />în doliu<br /> în locuri capitonate cu<br /> tăcere deznodământul<br /> de femeie îşi expune<br /> în pereţi (1453) file din<br />cărţile cuprinse de febră (2011)<br /><br />în total doar zece secunde, căci, ochii tăi <br />îmi scriu doar <span style="font-style:italic;">– oui peut-être –</span> <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">ada.gio</span><br /><br />acustică<br /><br />îmi întind picioarele<br />prin apă perfuzie<br />în clipele peştilor andaluzi <br /> luciu de sticlă<br />în care sunt captivi<br />îngerii – şi pietrele îmi năvălesc pe <br />dealurile umerilor serenisimi<br /><br />moment în adagio<br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">ian.uari.e</span><br /><br />peştera - - - acea deschidere<br /> în palmele tale<br />rudimentară groapă celestă<br />în orizontal<br />prin dealurile de spumă<br />cocoşul cântă <br />concerte din luna ianuarie<br /><br />pe case doar lumina<br />grupează în linii de <br />război canicula<br />notelor de fa <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">rudi.ment</span><br /><br />memento<br /><br />sunt alipit de versurile<br />trupului tău<br />în care apa<br />leneveşte prin <br />războaiele de cusut.<br />piţigoiul lipsit de aripi îşi imaginează că zboară – <br />lasă în memorie o dâră de pene<br /><br />act ratat – loc de coliziune a degetelor cu vidul din lână<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-8673053910488984658?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-83289448832870657622011-04-17T06:49:00.000-07:002011-04-17T06:50:04.746-07:00Eva spală în fiecare <br />seară<br />frunza în care<br />îşi înfăşoară<br />corpul patern – <br />în rânduri de scoarţă <br />ea rupe <br />din Adam – cuvântul – <br />ultima coastă de sublim <br />delir corybantic…<br />pictează în peşteri suspine<br />în ritmuri de delfic – <br />al sfârşitului prim<br />festin.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-8328944883287065762?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-58192447771515385252011-04-17T06:48:00.000-07:002011-04-17T06:49:01.504-07:00sunt o piatră <br />în marea de <br />uitare a timpurilor.<br />peste mine trece soarele,<br />şi apa – îmi imprimă <br />în fibre umbre scherzo.<br />devin praf în cimentul<br />unui mare monument<br />ridicat spre zare din Lethe.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-5819244777151538525?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-9677492342132267502011-04-15T09:17:00.000-07:002011-04-17T06:48:17.635-07:00<span style="font-weight:bold;">Adam.ic</span><br /><br />Prin ploaie fluturii îşi <br />depun ouăle <br />coagulate de <br /> visare.<br /><br />Prin parchet doar parfumul<br />zidăriei baroc lasă transpiraţia <br />să umfle clipele<br /><br />uscatul e doar un ţinut in care melodrama <br />îţi susţine buclele asemenea<br /> agrafei.<br />v i s c e r a l – al cui e acum păcatul<br /> adamic?<br /><br /> <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Pan.doră</span><br /><br />Salinele ochilor <br />au secat sub amprenta<br />taurului sacrificat – <br />găsesc cuvinte în toate <br />ungherele casei<br /> în care<br />doar amintirile repudiază <br />în afară<br /> lumina pe fereastră.<br />în streşini picură, agale <br />de pe straturile de ţiglă<br />stacojie drama primei<br /> secunde – <br />în care himera privirii <br />deschide imaginar<br /> cutiile pandorei.<br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Sulphur </span><br /><br />păstrezi în clipe de apă <br />cioturile fiinţei mele<br />caniculare – <br /> cu ele topeşti noaptea libertină.<br />pătruns de cărţile clădite<br />din ţărână asemeni suliţelor <br />Sfântului Sebastian<br />mă arunc cu faţa spre <br />cruce - aici, într-un labirint <br /> de adamantiu, unul după altul<br />pereţii catedralelor din nori <br />îşi deschid porţile – <br />scriu în ele cuvinte<br />în corpuri de marmură<br />infinită.<br /><br />E doar un alt capitol din<br />biblia<br />începutului. <br /><br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Tumoare.de.platină</span><br /><br />Pe unghiile mele – <br />în mod excentric<br />doar dimineaţa <br />plantează culoare în vene.<br />c u t i c u l ă – curba de sare <br />înrămează îngerii de platină<br />îi aşează în rânduri de cheratină<br />până când furtunile solare<br />îmi uscă pământul…<br />aici aerul plânge afară din mine…<br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">AEON</span><br /><br />bunicul sparge nucile<br />culese din apă<br />doar prin foc omul<br />îşi poartă fantoma<br />asemenea ritmului de<br />tobe sparte.<br />îmi sacrific privirea <br />pe bolţile cetăţii<br />de aici doar toamna erelor<br />mai suspină după<br />ordinea vechiului zodiac.<br /><br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">_ - _ _ - _</span><br /><br />din colţuri <br />gâzele<br />umezesc<br />muşuroaie<br />din <br />care<br />cuvintele <br />ies<br />din<br />pământ<br />poetul e cel care, infectat de cuvinte <br />le culege – <br />aşează pe paturi versuri <br />într-o antologie a nimicirii.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-967749234213226750?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-688967946175852072011-04-10T09:03:00.000-07:002011-04-10T09:04:58.569-07:00<span style="font-weight:bold;">Lunedi.Monday.Lundi.Montag.</span><br /><br />mi-a mai rămas doar<br />înaltul cerului – <br />aici, cerul. <br />zugrăvesc aripile <br />îngerilor în forme de nori.<br />am învăţat asta de la mama. <br />ea întotdeauna coace fursecuri care se topesc…<br /><br />…şi în baie, pasta de dinţi înspumată… <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Martedi.Tuesday.Mardi.Dienstag.</span><br /><br />Picioarele mele sunt de hârtie<br />pe care le dăruieşti în ziua soarelui poeţilor mei anonimi.<br />Ochii mei sunt cioburi de sticlă, cu ele pavezi băile nefinisate<br />ale amintirilor colective. <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Mercoledi.Wednesday.Mercredi.Mittwoch. <br /></span><br />Poetul e cel care caută în stele,<br />în crăpăturile pământului<br />în prăjitura bunicii decedate<br />în carourile costumelor roase de molii. <br />În lapte.<br />În cărţile toamnei.<br />În trupul femeii – <br />al bărbatului – <br />poezia. <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Giovendi.Thursday.Jeudi.Donnerstag.</span><br /><br />În ultima cameră a căzut iarna<br />peste podurile ochilor tăi.<br />zăpada face crustă<br />se îngrămădeşte prin cotloanele sprâncenelor,<br />aici e locul în care îmi întinzi mărul…<br /><br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Venerdi.Friday.Vendredi.Freitag.</span><br /><br />Prin poduri cutiile memoriei sunt aranjate pe etajere<br />astfel încât şoarecii uitării să poată <br />să mănânce doar zidul ce-i desparte de cuiburile amintirilor <br />mele fecunde. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Sabato.Saturday.Samedi.Samstag. </span><br /><br />Degetele ei coboară adânc în materie,<br />firele ei de păr se înnoadă în spice de grâu.<br />torn în forma mâinilor plumb. <br /><br />Şi picioarele mele devin piedestale <br />…să aşez pe ele degete…<br />Supra-<br />puse. <br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Domenica.Sunday.Dimanche.Sonntag. <br /></span><br />În ziua soarelui împleteşti părul <br />în funii pe care le zideşti în cui.<br />E zi odihnă pentru dispersarea cuvintelor scrise – <br />în lacuri apa se aşează în straturi de sare în care pâinea nu oxidează. <br /><br />Afară pe o ramură de metal, un tată <br />în tată-şi îmbracă mustăţile cu cenuşă de grâu…<br /><br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">:V:I:T:R:I:O:L:</span><br /><br />Prin rânduri de secară doar picioarele mai lasă dâre de linişte.<br />Prin băile publice doar persoanele înmănuşate sunt puncte în versuri <br />de apă. <br /><br />aici mormolocii fac front comun cu <br /><br />frigul…<br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Histrion.ik-ul thanatic. </span><br /><br />Îmi pocnesc oasele de tabac<br />prin tablouri în care doar frigul mai desenează<br />linie-punct-pată<br />linie-punct-pată<br />linie-punct-pată<br />.<br />.<br />.<br />Pânza clădită în ritmuri de jazz – anotimpuri de percuţie.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-68896794617585207?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-45281683084590643102011-02-09T11:22:00.000-08:002011-02-16T03:30:46.913-08:00Criză, cinism, despărţire...avorturi sentimentale, primul job. Sunt premisele care au tranşat anul ce nu demult a trecut. Cât despre noul an, în conformitate cu o lege nescrisă a simţămintelor şi aşteptarilor sau mai degraba entuziasmul care te cuprinde odata cu noul început se vrea un an <span style="font-style:italic;">moellets au chocolat</span> Există şi o doză de ironie în afirmaţia de mai sus, insă nu îmi trag încă palme ponosite cum că negativismul o să-mi cuprindă în meandrele lui total depresivomaniacale. Aşadar tânjesc după o schimbare de fond, după afecţiune, timp liber, expoziţii, teatru, operă. De fiecare dată însă rămân suspendat între NU şi ALTĂDATĂ, în loc de a-mi spune, autosugestiona VREAU în loc de ÎMI DORESC. Sunt nesigur pe mine, delăsător şi de aici o întreagă listă cu urmari, efecte şi un lanţ vertiginos al deznădejdii. Recunosc că sunt deficitar pentru că îmi plâng sorgintea emoţională tocmai prin nişte cuvinte scrise şi nu o fac deschis, în faţa unei persoane . Niciodată nu am acceptat să-mi deschid în faţa cuiva doar pentru ca nu îmi place să înrobesc emotional, impresia ca aş putea să stârnesc milă îmi repugnă. <br /><br />De Crăciun am rămas singur în cămin, iar atunci cand mă întâlnesc cu sticla de bere...sau altă licoare de sorginte alcooliferă efectele sunt dezastruoase. Mă oripila gandul că îmi petrec mult îndrăgitul Crăciun doar eu şi cu mine, într-o încăpere monotonă, impersonală asemeni unei camere de hotel - lipsită de amprentă personală, că la uşă nu o să bată niciun colindator fie el şi rrom, că bradul există doar undeva în imaginaţia mea. Zis şi făcut, cobor la magazin, îmi cumpăr o sticlă de vin şi îmi îndrept paşii lascivi şi înzăpeziţi în cameră fredonând sadic Dean Martin... Şi beau...Efectele adverse nu s-au stingherit în a întârzia, odata cu ele dezechilibrul singuratăţii exacerbate, confuzie, apatie şi lipsa reperului identitar. <br />Mă obseda intrebarea: "la ce folos...la ce folos exitenta mea?", monologul intrisându-mă şi mai mult. Plâns convulsiv...degenerat de ideea de unui retard emoţional. M-am autosabotat cum că suicidul este soluţia. Privesc acum înapoi, îngrozit şi mă bucur că după îndelungi reverii şi ochii estompaţi am adormit. Nu am fost niciodata bun la dat sfaturi, însă...cu siguranţă tentaţiile sinucigaşe nu conduc nicăieri. <br /><br />Anul nou a fost puţin diferit şi asta pentru că aveam la îndemână soluţia salvatoare împotriva constatărilor lugubre: SOMNUL :)). Aşadar, foarte tacticos, acasă, înainte cu o oră şi ceva de trecerea în noul an foarte cuminte m-am pus la nani... Apoi a reapărut EL (folosesc anonimatul dein considerente mai mult...egoiste). A reuşit în câteva zile să mă întorcă pe dos şi la propriu şi la figurat. La job eram o "fată mare"care uita că homofobia e larg răspândită prin mediile de cercopiteci care postează în (frumos spus - ) paznici însărcinaţi cu securitatea firmei. Aveam în minte doar surâsul, privirea şi aluziile erotice...însă în spatele unor însemnări cronologice şi remarci comportamentale sălăsluieşte cu totul altceva. Tandreţea. Nu este o ruşine să ai nevoie de tandreţe. Nici nu ne dâm seama cum "nevoile" emoţionale sunt la fel de importante ca şi necesităţile primare fiziologice. Nerespectarea acestora mergand până la urmări patologice de gravă anxietate. Nu pot sa-i spun tot ceea ce simţămintele mi-ar dicta, cred insă că ştie...şi îl urasc pentru asta. Îl urăsc pentru ca a reuşit acolo unde eu am dat greş. Îl urăsc pentru că pleaca. Nu e vorba de dezamăgire, ci de un fapt in sine. Raptul îşi face datoria...more colombino dispare, dar e poate riscant să trag concluzii înainte de vreme. Rămân un erastes în aşteptarea lui eromenos.<br /><br />Cat despre planurile din noul an... Vreau să văd Parisul, cu o bucată de ciocolata in buzunar şi covrigi franţuzeşti în celălalt. Să vizitey Italia, locul unde Dumnezeu, metaforic vorbind a făcut această ţară în formă de cizmă, pentru a-şi face un cadou de Craciun. Lăsând aici toate bogăţiile şi frumuseţea civilizaţiei... Să îmi termin cu bine licenta. Expoziţii personale...şi să nu uit sa fiu uman...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-4528168308459064310?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-12102427519408260762010-10-12T12:48:00.000-07:002010-10-12T13:14:40.947-07:00descopăr cum rând pe rând, bucăţile de lemn cicatrizat de culorile păstose străpung boem aerul atelierului. sunt aici, aruncate fugitiv pe pereţi - ferestre de culoare, aranjate după teme, dimensiuni, raţionamente profesorale...au în ele ceva ce înspăimântă. fereastra cenuşie, stropită în fire prelinse din emulsia acuarelelor joviale lasă o lumnină ninsă să intre prin buricul sticlei - străfulgerare a peisajelor acoperişurilor diforme. strănut. hornuri dolofane, asemeni unor scări ridicate undeva deasupra orasului, străjuiesc piaţa cuprinsă de dureri mohnite, de pavajul cubic...fumul se risipeşte, îşi pierde consistenţa pe fundalul cerului nici-cum. forme întregi se aplatizează, una după alta. ritm. cărămida e singura care iese in evidentă. stacojie. incandescentă. maleabilă. parcă nu demult scoasă din cuproarele care o ard. poetica. îî modifică compoziţia şi imediat e pusă în rânduri de zidărie. atelierul uriaş mă cuprinde în pântecul lui eteric. mirosul de ulei planează, se ridică deasupra tablourilor şi le mărunţeşte vizual. îmi sună telefonul...ba nu...avertizează doar că rămân fără memorie...il trântesc anevoios pe masă.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1210242751940826076?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-72557622994196995502010-10-07T15:11:00.000-07:002010-10-07T15:49:40.108-07:00reclame viu colorate, iluminate ostentativ împânzesc oraşul într-o forfotă halucinantă. străzile reflectă un oraş texturat de ridurile câteodată din bitum, câteodată din piatră cubică, neregulată, stilizate până la cele mai mici detalii cu fruntea unui bătran...un fel de geamăn maltratat în care materia se admiră, dar care odată cu ivirea zorilor se lasă pradă luminii care o să-i ştergă din multitudinea de detalii. în deschiderile dintre contraforţi, vagabonzi se aplatizează cu decorul, estompaţi până la hibernare. nu e iarnă, nu e nici măcar toamnă. e o seară de vară uimitor de răcoroasă. mirosul umezelii face ca tot mai multe ferestre să se deschidă, lăsând suflul răcăros să intre în încăperile incubate, topite de toropeala vulcanică a verii. respiro. în toată buimăceala oraşului se întinde agale mirosul de o prospeţime sureală, oamenii stau pe la terase sorbind din ceşti cafeaua, băieţii îşi plimbă iubitele şi le cumpără gheaţă sfărâmată, îndulcită cu sirop de mere verzi. parcurile abundă asemeni unei zile de piată. Regina Nopţii îşi etalează mireasma în ronduri de verdeată, amplasate strategic de o parte şi de alta a bulevardului principal. pizzeriile coc tot felul de sortimente pentru flămânzii nocturnali. regim non-stop. tarabele pleşuve, construite în mijlocul agorei oferă trecătorilor de la vată pe băţ, îngheţată, mere coapte învelite într-un strat lucios şi dulce până la maşinării schepsiste şi parfumuri pompoase second-hand. în luminile de felinar strălucesc stropii de ploaie care se preling bombastic pe firele de iarbă copleşite...minunate giuvaiere de moment, până când în coborâşul lor se vor sacrifica posteritaţii pământului...avid.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-7255762299419699550?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-5739614074344521272010-09-29T09:12:00.000-07:002010-10-07T15:11:42.507-07:0012.10.09 <br />m-am trezit agasat de o sonerie anonimă şi ridicându-mă din pat mi-am dat seama că nu îmi amintesc ceea ce visez de foarte mult timp. e-urile sunt de vină<br />13.10.09<br />zi cu ghinion s-ar zice! înca o dimineaţă, aceiaşi cameră de internat infect, aceleaşi persoane dorm, sforăind agale pesemne că au vise inspirate, îi invidiez. trag pe mine o ţoală şi mă grăbesc spre uşă, ies. cobor scara spiralată şi mă izbeşte toamna parfumată. înceţoşată. străzile sunt înca pustii la ora 5, recit din Bacovia. am impresia că trăiesc într-un poem de-al lui, flancat de un autor omniprezent, îmi car mişcarile regulate pe strada pavată cu bitum de abanos...se vede luna şi cerul îmi surâde în ciudă - cenuşiu.<br />14.10.09<br />îmi fumez ţigara de dimineaţă, afară a început să bată un vânt din vest, am de gând să fiu calm azi. <br />15.10.09<br />m-am aşezat în faţa monitorului încercând să formulez ceva, singurul lucru considerabil de spus fiind doar frigul ce-mi torturează tenişi chinezeşti, implicit picioarele...<br />16.10.09<br />am intrat pe internet de pe mobil, să trag cu ochiul invizibil la cine e mai matinal decât mine, sau dimpotrivă cine îmi face în ciudă, având la status: "dorm..."<br />17.10.09<br />azi evadez de la servici în jurul orei cincisprezece, am pierdut încă o dimineaţă de atelier la facultate, ieri am vrut pentru prima data într-o lună de şcoală să merg la cursul de hermeneutică însă potrivit sau nepotrivit unei reguli ancestrale profesoara a considerat că e indicat să nu facem cursuri săptămâna asta. sper doar să pot merge săptămâna viitoare la cursul distinsei profesoare. e ziua mea azi.<br />18.10.09<br />e miercuri...<br />19.10.09<br />am ajuns mai devreme la lucru, ies să fumez o ţigară.<br />20.10.09<br />azi beau ceai...ceaiul face bine la...<br />21.10.09<br />am scos din priză aeroterma să pot încărca telefonul. e ciudat cum oamenii depind de atâtea lucruri, cumpără lucruri de care nu au nevoie pentru că sunt viu colorate sau pur şi simplu pentru a-şi satisface nevoia de opulenţă...<br />22.10.09<br />oraşul e cuprins de afişe electorale, feţe pe care nu le cunosc îmi împânzesc privirea cu slogane idioate...referendum...prerogative...preşedinte...parlamentari...societatea are întradevar nevoie de astfel de aparitii, iar toamna le primeşte cu bucurie în peisajul ei monocrom - not!!!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-573961407434452127?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-2208929894406380582010-09-29T09:01:00.000-07:002010-09-29T09:12:06.836-07:00<span style="font-style:italic;">paralele, pătrăţele, o blondă priveşte cu coada ochiului peştele din farfurie, ziare mestecate de cerneluri tipografice alterate, taste de îngheţată, ciocolată cu cianură imaginară. brichete cu antidot pentru babele cu cataractă. <br />cafea folosită pentru pentru lipirea cauciucurilor maşinilor aureolate de ceaţa motorului diesel, furnici recompensate cu medicamente citostatice, marmelada coboară nişte trepte din care aerul se ridică agale în formaţiuni circulare, sucuri de animat un teatru de papuşi în care vitaminele rup din enzimele bătrânilor abandonaţi de psihic. </span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-220892989440638058?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-2475454970599105392010-09-07T06:12:00.000-07:002010-11-16T17:11:18.904-08:00asceză către o minunată incursiune în lumea fantomelor cosmopolite, din care îngerii culeg ţigările eşuate. şi pixul ştie să facă filosofie, roţi de metal concave se luptă cu raţiunea, o păpuşă priectată de un film horror indigo, pixeli de întuneric, condimente din care se fabrica oglinzi retrovizoare: nori, cerneală transparentă, memorie flash, gumă de mestecat cu aromă de pepene galben.<br /><br />jocul ideilor e ficţiunea realităţii, procese interioare, adhd, molii de silicon, în zilele noastre totul devine sintetic, mîncare sintetică, îmbrăcăminte sintetică, simţuri sintetice. experimente de laborator, ordine poştale de manipulare în masă, scaun, toiag...orizonturi exacerbate de un cosmos infinit paralel cu ceea ce noi credem că este neant...boală de oase, catifea, culori în ulei, aşa se găteşte o pânză, se aşează cu cele mai bune intenţii într-o farfurie ovală, se asezonează cu umbră arsă şi se serveşte gurmanzilor excentrici. politica muştei este ideologia prin care omul îşi transpune percepţiile...rămân larvele, micro-organismele, paramecii, protozoarele care duc adevaratul joc al puterii, undeva în spatele cortinei microbiologice. stâlpi filiformi amprentează vegetal sufletele orfanilor, gumă de şters, între soft şi moft e doar venus regulată de apollo, antinous regulat de hadrian, da vinci regulat de michelangelo, şi lista poate continua până la adânci şi nestăvilite bătrâneţi seculare. <br /><br />produse frumos aranjate în copacii amintirilor nu sunt alceva decât ceea ce viaţa oferă în schimbul pierderii unor momente frumoase, aici se înfăptuieşte drama omului prin faptul ca îi este dat să conştientizeze, să-şi amintească...e ca şi cum cineva ar încerca să îţi plătească în hârtie pierderea unei persoane dragi, matematică pur funcţională şi calcarul în care sedimentez colţuri din unghiile bărbaţilor apăruţi în diverse reviste holografice. <br /><br />milisecunde disecate pentru plăcerea relativităţii în expansiune directă cu dilatarea unui macrospaţiu, porci de vată de zahăr se topesc în cavităţile bucale ale unor parlamentari avizi de implementări desuete. cine întreabă dacă mă simt exploatat, îi raspund că petrolul se exploatează, nu eu...<br /><br />piele ecologică...sisteme de filtrat energie solară, eoliană, sau mai ştiu eu ce ulei arhi-folosit de la un fastfud no name, toate se folosesc pentru a transporta ceva, fiinţe comode din fire - ramele nu se mişcă prea mult. suprarealism, libidinos, lasciv, flasc.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-247545497059910539?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-19816805819426911022010-09-05T15:51:00.000-07:002010-09-05T16:04:25.059-07:00dispreţ. râncezesc prin a respira un aer prea moale. sugestii sau reclamaţii. de ce nu sugestii şi reclamaţii? 300 gr de oţet şi aspirina se dizolvă în gurile câinilor turbaţi. totul are sens cand eşti beat. frigul e strănutul uriaşilor. sfinţi privaţi de latura umana sau pictaţi pe ziduri reci. trufaş asemeni statuilor ecvestre a unor eroi onirici. benzi de desene animate in stil baroc. şoarecii au voie să ronţăie unghiile de la picioarele femeilor arahnofobe. stereo-tip. încet te voi cuprinde de mijloc şi asemeni unui cameleon o să îţi adopt culorile. sunt un parazit iar tu, tu eşti gazda mea...de care mă leg, din care mă hrănesc, cu care mă satisfac, implozie. ţi-am aranjat firele de păr într-un model nouveau art. ochii tai suprarealişti mi-au spus ca nu-ţi place. preferi un film de hitchcock. te voi salva. probabil asta işi va reda speranţa ca vei scăpa de mine, sau o să-ţi ofere cel puţin soluţia chimică deparazitoare. am vazut filmul şi nu e vorba de reacţii chimice, nu e vorba de nicio piatră filosofală, de niciun pocal sfânt...sau ecuaţie relativă.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1981680581942691102?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-9878063012202510062010-09-05T15:44:00.000-07:002010-09-05T15:50:40.717-07:00înconjurat de ape sărate în care<br />fecioarele îşi spală picioarele<br />îngrămădite<br />de tot felul de capsule <br />adipoase...<br />şi undele soarelui de toamnă ploios.<br />aici seara se bate cu luna viscerală <br />şi îngerii trâmbiţează - <br />m-ai întrebat daca sunt cei 7 îngeri<br />ai apocalipsei<br />iar eu ţi-am răspuns<br />ca nu ştiu...<br /><br />kilograme de ceară se varsă in<br /><br />enigmele ochilor tai, de aici nu mai este mult de mers... - <br /><br />oracol de vanitate.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-987806301220251006?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-21947303539838276462010-01-31T08:14:00.000-08:002010-05-10T05:43:28.193-07:00E prea dimineaţă. Lumina pală de iarna târzie intră prin crăpătura dintre puntea formată de o perdea alb-murdar şi pervazul cafeniu, se izbeşte de dulap şi în covalescenţa ei buimacă tinde să reflacte înapoi spre libertatea ferestrei. Stau râncezit în pat, chior de somn, amorţit de încerările de a-mi aminti ce anume am visat acum cateva momente. Rămân însă cu un gust de vid care îmi străpunge trupul. Din creştetul capului, prin celule nervoase, sinapse, glanda pienală, cerebel, şi în toate segmentele creierului până în vârfurile degetelor de la picioare, prin capilare, bucăţi de fibră, epidermă lichid limfatic, lactic, coloană ajungând într-un final în vârful cheratinei, loc în care neantul se vede obligat să facă retur, obosindu-mi în ciudă trupul şi mintea şubrezită de o metafizică a unei revelaţii pierdute. Nu pot decât să mă întind lugubru, anost, în gaura din pat formată de anatomia unui cocoon, şi să casc pantagruelic. Puteam să îmi ating pielea , trecand peste axial, oprindu-mă sardonic, deschinzându-mi palma, şi în foşnetul veşmintelor, sacadat, lipsit de o logică, să-mi ating oasele. Îi simţeam neregularităţile, măduva lăptoasă. Continuam cu fesele pe care le cuprindeam întotdeauna, într-un semn nostalgic, şi le ridicam până ajungeau la fermitatea dorită...sunt moi, şi de fiecare dată când îmi încord fesieri, zambesc undeva în sinea mea.<br /> Aerul e rece, uscat, lipsit de orice urmă de oxigen, e totuşi respirabil, diafan, caravagist. Pe masă aşezate într-o manieră de talcioc, stau nişte cărţi. Toate începute, niciuna terminată. Doar semnele de carte, unele stacojii, altele galbene şi negru şi verde de china îmi spun că trebuie să le încep lectura nu de la începutul firesc, ci de la amprenta lăsată de ele, între două pagini deschise vaginal, copulate de o lăţime total înghiţită de talia cărţii. Nu citesc niciodată Prefaţa. Pe masă mai sunt pe fondul unui lemn ceauşist ceaşca pentru ceaiul totemic, pachetul de ţigări, care intră în tabietul lecturii. E trusa mea de citit, aranjată parcă după o anumită ordine şi asemănare în raport cu nişte corpuri cereşti, un fel de hartă astrală, desenată de un astrolog excentric, duchampian. În picioare, rezemată lasciv, îndoită undeva de la jumate, stă doar <span style="font-style:italic;">Metafizica Sexului</span> a lui <span style="font-style:italic;">Evola</span>, tronând parcă peste bazarul format de culorile coperţilor. Unele lucioase, altele mate, şi lucioase şi mate, şi semi-lucioase, şi semi-mate. Flancate de tipare mari, bold-ice, de tipar, poleite în sidef reliefat unele în negativ, altele în pozitiv. Scaunul de un purpuriu aprins indus de obedienţa luminii, se elansează mult pe spate, sub greutatea paltonului de un negru adânc. Încaperea, înaltă asemeni unui turn, cuprinde în meandrele ei tutelare câteva colaje aruncate timid într-un colţ, unele cu faţa la perete, o pânză de mari dimensiuni, într-un expresionism abstract sever prinsă într-un cui molatic care îşi dă impresia că are să se prăbuşească casant pe linoleum. Încă o pânză, diametral opusă, în culori calde, cubiste, înfăţişează un violoncelist tranşat de o intersecţie de linii şi puncte, o mixtură de stiluri. De la pop art, o uşoară sugestie de poantilism, până la un minimalism vag sugerat de bulina plată, roz, care acoperă faciesul muzicianului anonim. Un acva-forte de mici dimensiuni, o cologravură în care postulează un oraş utopic, exemplarul 2/2. Am dăruit celălalt exemplar unui amic, mă întreb daca îî tronează vreunul dintre pereţii goi. Goi pentru că nu m-am ţinut de cuvânt, iar în delăsarea mea, şi în tumultul unor întâmplăripe care dintr-o răfulare dantească nu vreau să le numesc nefericite, ci mai degrabă incognito, la asta contribuind o anumită perioadă de timp - nu am mai îndrăznit în a mă afişa boem cu setul de pensule în mână astfel încat să-i mâzgălesc pereţii într-un baroc patentat...poate sinucigaş, în ton cu feeria morbidă a trăirilor mele. A fost o perioadă de castă, trecând prin avorturi sentimentale, până la acuplari de falangele unei concupiscenţe ideatice care se dovedea finalmente amară, superfluuă. Cred că am înghiţit de prea multe ori medicamentul, obişnuindu-mi trupul cu o dependenţă, astfel încât efectele salvatoare nu mai apăreau, ba mai mult se amplificau într-o relaţie adversă, în care până la urmă ajungeam să mă complac, pe considerentul că trebuie să sufăr, ambiguu, mânat de o forţă mai mult sau mai puţin divină, cinică.<br /> <br /> Azi nu vreau să fiu deranjat de nimeni, nici măcar de...mine. Să acopăr luciul oglinzilor cu huse groase, să trag perdele-peste-perdele-peste-perdele, să mă aşez în fotoliul meu carnal, să-mi aprind ţigara necanceroasă în semn de rit dinaintea oricărui sacrilegiu, şi să citesc patru, opt, doisprezece ore. Mai am cateva zeci de pagini din <span style="font-style:italic;"></span>Istoria Cuceririi Amoroase de Jean Claude Bologne<span style="font-style:italic;"></span>. O antologie de manuale de seducţie, de la Ovidiu, până la Andre de Chapelain, Boncompagno, Stendhal, Moncomble, Boudoin de Sebour, in total 100 de manuale de seducţie. Despre cum se agaţă, pe cine, unde, priviri languroase, rapt, viol, depre a curta, despre galanterie, curtezane,erastes si eromenos, pederastie, sex.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-2194730353983827646?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-85645540376189755292009-10-21T02:24:00.000-07:002010-05-10T05:03:06.188-07:00suflul de toamna adie sideral o ploaie narcisista, departe in caramizile blocurilor ceausiste frunzele focalizeaza sarcofage tutelare...sucul de piersici, solutia de spalat geamuri, acuarelele - zemuri care picteaza un viitor portret androgin...si poate ziarul gratuit de seara se lasa pictat...de momente catastrofice si efecte psihice halucinante provocate de cafeaua facuta din baitul falengelor tale...<br />e seara si toamna...toamna imi picteza portretul, in tonuri bacoviene, stropii de sulf manjesc o bucata de hartie, si hartia ma manjeste pe mine...<br />e doar un inceput anost...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-8564554037618975529?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-91649449965510860442009-10-06T03:58:00.000-07:002009-10-10T02:17:01.114-07:00lui Keo<br /><br /><br /><br />Braţe legate de o ceaţă<br />densă - rup din sprâncenele unui<br />mal încrustat cu<br />amprente...<br /><br />departe, printre ziduri albe - stigmate<br />ale unei dependenţe <br />trecute.<br />aici atingeri repudiate acoperă<br />muzele ploioase.<br /><br />prea departe - lumini dint-o boreală <br />străpunsă de păcatul adamic<br />şi buza ce sărută începutul de lună...<br /> <br /> 05.10.2009<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-9164944996551086044?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-40701114966998407162009-09-14T14:57:00.001-07:002009-09-26T03:49:04.773-07:00Sculptura lui Dumitru Şerban porneşte de la acesta întretăiere dintre orizontal si vertical, element esenţial al construcţiei umane, sculptorul pornind de la acesta construcţie aparent simplă, multiplică punctele de interacţiune astfel ceea ce rezultă este un omagiu al spiritului creator. Asocierea verticalităţii cu dimensiunea simbolică este specifică sculpturii, observabilitatea sculpturii ţine de verticalitate iar construcţia simbolică este evidentă prin materialitatea sculpturii.<br /> Una din temele predilecte ale lui Ioan Vitalis Cojocariu este prezenţa păsării ca asociere la destinul fiinţei umane, pasărea este un simbol al viului într-un cadru în care personajul devine expresie a deriziunii, a unei lumi fără speranţă. Nici păsările pictate de I. V. Cojocariu nu sunt frumoase, ci expresive. Femeile de serviciu, ,,gunoieresele!” rezemate pe măturile de nuiele eu alături un corb, pasăre urată, cu caracter thanatos, dar vie demonstrând că viaţa merge înainte, indiferent de coordonată. În ultima perioadă a creaţiei când culorile capătă o ardere crepusculară, peisajele sunt pustii, iar atmosfera e delirantă între viaţă şi stingere, păsările exprimă un presentiment al morţii, însemne ale dezolării şi pustiului. <br /> <br /><br /> Ca şi la Petru Comisarschi unde aripile sunt o expresie a dezolării, în opera lui Marian Truţulescu aripile lipite figurii umane exprimă căderea, disperarea, alungarea omului din paradis. Îngerii lui M. Truţulescu se află la hotarul dintre lumea fantastă şi lumea reală a exilului. Construcţiile care nu se mai rezemă pe un teritoriu solid nu mai există în spaţiul determinării terestre, sunt cotropite de Invazii malefice: viermi - prelungiri filiforme de coşmar. Lipsa dimensiunii orizontale a întâmplării şi povestirii aduce în vederea spectatorului o lume fantastă a dezolării şi spaimei. Îngerul îşi pierde funcţionalitatea de emisar divin şi trăieşte îngrozit pierderea dumnezeirii. Aşa că aripile nu mai sunt un apanaj al zborului, ci al căderii şi durerii. Aripile care sunt o expresie a dezolării devin o contrapondere a dimensiunii serafice, feerice din lucrarea lui Viorel Coţoiu, în care pasărea e o emblemă a visului, a bucuriei exotice de a întâlni şi permite visarea. <br /> <br /> Pasărea în contextul expoziţiei intitulate „Podul” de Pavel Vereş apare ca o viziune a unei libertăţi incerte. Pasărea, bătăile aripilor sunt castate într-un spaţiu citadin cu reverberenţe arhaice: PODUL. Această pasăre lipsită dealtfel de o imagine clară, descătuşează şi este simbolul unei captivităţii sugerate. Porumbeii, suave creaturi înaripate, ţin să sugereze o nostalgie, sunt simbolul tainei , care amplifică misterul podului, sunt fiinţe care doar prin zborul lor sugerează zgomotul inefabil care pătrunde tăcerea datatoare de meditaţie plastică a unui spaţiu securizat, solitar...<br /><br /><br /> <br /> Igor Isac înfăţişează pasărea printr-un mod de expunere plastic inteligibil. Pasărea apare ca simbolul unei bucurii interioare. Este o pasăre oarecum fantastă, transcedentală care ascunde nenumărate semnificaţii, nenumărate speculaţii... această pasăre îşi etalează şi îşi eludează ramificaţiile în conştiinţa artistului despre tot ceea ce înseamnă imagine a spiritualităţii creştine. Prezenţa bisericii, clădită parcă de un Manole excentric conferă pasării vibraţii estetice gnostice...pasărea apare ca „sigiliu”, apare ca un element pregnant de gălăgie plastică, care ţine să ilustreze starea de fapt, iniţială...<br /><br /><br />La Brâncuşi pasărea (animalul) apare ca o întrupare a naturii ca simbol. Pasărea apare şi este expresia unei plasticităţii figurative. Animalul – creatura prin excelenţă – forma şi gestica lui devin din ce în ce mai stăruitor punctul de plecare unic al formulării sculpturale brâncuşiene. Şi Picasso utilizează, în anumite cazuri animalele în sens simbolic: taurul, calul şi pasărea în Guernica. Dar animalul figurează aici într-o dramă a istoriei şi nu ca simbol detaşat... În schimb Franz Marc, reprezentând animalul în starea lui naturală, după care tânjeşte şi omul, îi reliefează esenţa şi temperamentul, iar Marc Chagall într-un fel rustic şi mitic totodată îl leagă profund de destinul omului. <br />Elementarismul primelor animale culcate ale sculptorului Mataré evocă şi el forţele magice ale „începuturilor” fără nici o inserţie, însă, a elementului uman. <br />În calitete de simbol, animalul trebuie să acţioneze asupra noastră, salutar, să ne orienteze eforturile; iată de ce Brâncuşi face din el un mesager al forţelor psihice. Aici animalul (pasărea, în cazul nostru) are rolul de a revela esenţa creatului şi de a servi ca intermediar spiritului; rol care nu-i este pentru prima oara atribuit căci atât în păgânism cât şi în era creştină, în mituri şi în basme, animalul în calitatea sa de principiu natural, a servit adesea ca fundament al ritului, al simbolului. <br />În miturile babiloniene, simbolul animal reprezintă divinităţi astrale, atemporale, şi forţe <br /> cosmice<br /><br />În cultul egiptean, el este imaginea alegorică a puterii divine şi lumeşti. Zeităţile egiptene apar astfel ca o îmbinare dintre uman-animal, o făptură fantastică. Zeul Thot căruia egiptul îi datorează hieroglifele, este zeul cu cap de Ibis, cu pene albe şi negre, simbolizează cuvântul. Precum o oglindă, Thot captează lumina lunii, controlând ciclurile fiind astfel supranumit „stăpânul timpului”. Este un simbol al misterului nedescifrat, al tainelor ascunse...Horus, fiul lui Isis şi al lui Osiris, are cap de şoim aureolat de un disc solar. Pentru a răzbuna moartea tatălui sau, Horus l-a înfruntat pe unchiul sau, controversatul Seth, şi şi-a pierdut un ochi, pe care l-a regăsit, după, aceea, datorită lui Thot. Denumit „Oudjad” acest ochi simbolizează victoria binelui asupra raului. <br />Mai târziu în era creştină, animalul încorporează sensuri plurivalente, celeste şi infernale. Pasărea joacă constant un rol nou, dar întotdeauna preponderent: mai întâi ca Horus, şoimul divin al egiptului, apoi ca vultur atribut al Sf. Ioan Evanghelistul. Animalele reprezintă atribute divine şi umane; astfel, pasărea migratoare evocă prin reîntoarcerea sa – ca şi pheonixul – simbolul învierii şi al forţei spirituale. Sunt simboluri întâlnite în Biblie şi în creştinismul primitiv, care au dăinuit şi mai apoi, fixate prin cuvânt şi imagine, şi care erau vii şi în amintirea lui Brâncuşi. <br />Cocoşului nu-i lipseşte un anume unor. „L’oiseau vole, mais le coq chante” (Pasărea zboară, dar cocoşul cântă) – zicea Brâncuşi. Şi nu întâmplător, accentul cade pe zigzagurile orgolioase ale crestei. Salutând în fiecare dimineaţă soarele, cocoşul anunţă ivirea zilei şi a luminii. Cocoşul este simbolul care relevă cel mai bine ciclul primordial al orânduirii temporale. El apare ca un fruntaş în întâmpinarea acestui perpetum-mobile...<br /> Expresia cea mai intensă a forţei spirituale şi a elanului la înălţare a încorporat-o însă Brâncuşi în forma Păsării(1909-1941) – aluzie clară la lumea supra-terestră. Neobosit, posedat, adesea disperat, a lucrat 30 de ani la această temă, la această verticală organică, atât de misterioasă în aparenta ei simplitate, multiplicându-i mereu variantele. La origine stă forma rotunjită, voluminoasă, a păsării Măiastra, mesagerul fabulos al basmelor româneşti, care vine în ajutorul îndrăgostiţilor; din această formă se va desăvârşii apoi printr-un travaliu necontenit acel volum sublimat care cu o reală elasticitate pare în cele din urmă proiectat în spaţiu, pentru a se uni cu universul. Masa pântecului şi umerilor este progresiv micşorată în profilul elanului dinamic. Este o formă pură singulară, desăvârşită. La capătul explorărilor, Pasărea de aur se iveşte parcă scăldată în lumina solară care conferă volumului elansat, perfect echilibrat, transcendentă, şi supremă spiritualizare. Pasărea şi săgeata se identifică. În această târzie „abstracţie” a secolului XX, care reuneşte din nou zborul păsării şi al sufletului, pare să reînvie un întreg simbol al trecutului. Această făptură înzestrată cu forţe supranaturale – „doar ochiul ei era în stare să îndure lumina soarelui” – se încadrează din nou într-un simplu oval, şlefuit şi aurit. La ultima Pasăre a lui Brâncuşi energia acumulată a formei sale conice degajă un puternic elan ascensional. Linia spatelui, convexă în ediţiile anterioare, devine treptat, pe parcursul multor variante, o verticală plina de tensiune şi supleţe. Nimeni nu poate bănui oarele de munca îndârjite, disperate, stagnările, tot ceea ce a avut de îndurat maestrul pentru a atinge o asemenea simplitate. A fost problema vieţii sale! Decenii de-a rândul a luptat până să vadă născându-se, la capătul multor faze, această formă nobilă, această nouă plăsmuire, care, deşi înrudită cu toată creatura, se transformă într-o grandioasă chemare a spiritului. Volumul are o forţă sublimă de a concentra şi a radia lumina, dezvoltându-de spaţial în toate direcţiile, deşi ne este perceptibil doar prin simplitatea monolitică a formei – nucleu. Esenţialul aici se află: în a contopii ritmul fundamental al creaturii, forma şi mişcările sale specifice, cu expresia simbolică a realităţii interioare. Simplul încorporează astfel multiplul; Brâncuşi a atins sinteza sau – termenii lui Bachofen – „demnitatea, bogăţia ambigua, stimulatoare, a simbolului, care vizează planuri multiple – de la adevărurile vieţii fizice la cele mai elevate ale spiritului”. <br />Această înălţate a creaturii la rangul de simbol impunea suprimarea oricărei trăsături particulare ; totuşi Brâncuşi n-a renunţat niciodată să-şi confrunte cu natura sentimentul formei şi al mişcării, îmbogăţindu-şi viziunea. <br />Astfel pasărea în viziunea operei lui Constantin Brâncuşi este simbolul libertăţii de expresie şi plasticitate deplină. De la Pasăre în văzduh; Măiastră; până la Trei pinguini; Foca, şi Cocoşul, toate exprimă şi simbolizează ascensiunea spre absolut, spre un ideal. Aceste animale sunt rodul incomensurabil al unei munci monumentale, expresia unei idei lăuntrice transformată în oglindire reală, dată moştenire întregii umanităţi. <br /><br />În lucrarea lui Ioan Iovan; Zbor solar, pasărea apare ca prim element vizual, simbolul unei descătuşări, unei alteraţiuni dinamice. Aripile surprinse în actul zborului denotă o continuitate sugerată, o continuitate ce transgresează şi în abstract. Fâlfâirea fiinţei devine un grafic, o expresie riguros caligrafiată după concepte exterioare esteticului. Lucrarea este şi o meditaţie asupra relaţiei dintre expresia realistă – figurativă şi cea abstractă incapabilă să surprindă ingenuitatea formei primare. Înscrisă pe o foaie de hârtie ce izvorăşte din vârful aripii păsării în zbor, imaginea abstractă exprimă vitalismul, serenitatea zborului. Aureola mişcării în dimensiunea uriaşă a existenţei. Diferit de sugestia orizontală a zborului este şi cea cu virtualităţi simbolice a relaţiei înălţare – cădere ce defineşte mitul lui Icar. Un Icar aureolat, în dublă ipostază, om şi fiinţă înaripată, ieşind din tiparele realităţii telurice ca o ipostază simbolică lipsită de materialitate, există doar ca umbră, precum în lucrările: Grup; Registre; Aşteptare. În lucrarea Icar aripa este un registru al sacralităţii, a efortului uman de a-şi depăşi condiţia, de a evada, şi a devenii astfel erou. Lucrarea Grup exprimă această relaţie dintre fiinţa umană, anarhică şi revolută, concretă în fascinaţia de suetă pe care o aşează timpul, dar mai ales pentru contururile de fantasmă, prin haloul roşietic al umbrei, al cărei tragism este accentuat de zborul păsării. Imaginile sufletelor situate în acelaşi spaţiu cu păsările care zboară prezintă o dublă accepţie emoţională. Fiinţa lipsită de corporalitate ca expresie a bucuriei pure dar şi a îndepărtării de viaţa reală, singura care permite trăirea plenară. Aceiaşi ipostază este sugerată prin lucrarea Icar, prin crearea ambiguă a imaginii om – pasăre, sugestie mai mult tragică a îndepărtării de lume, şi aşteptare, ardere, consumare ca flacără şi lumină a zborului în jos, a fiinţei pe care doar pictura o poate reprezenta. Lucrările lui Ioan Iovan sunt meditaţii asupra frumuseţii depline a reprezentării figurative şi a fascinaţiei expresiei simbolice asociate acesteia! <br /> Viorel Coţoiu – Pasărea există ca motiv decorativ însă se poate vorbii de o sugestie simbolică prin coloraţia violentă, explozivă ce transformă pasărea într-un indice al existenţei a subiectului, un vârtej de forţe ce face ca reprezentarea să existe şi ca voinţă. E vorba aici de ciclul păsărilor de curte care depăşesc prin forţa tonurilor aspectul decorativ şi casnic al lucrărilor lui Ştefan Iäger. Imaginea curţilor populate cu găini şi cocoşi este una idilică, plină de farmec, sugerând deplinătatea vieţii la ţară. Acomodarea germanului în teritoriul românesc...<br /> Viorel Coţoiu, spirit frământat, aflat într-o continuă şi febrilă căutare construieşte în contururi hiper – realiste(păsări de curte), ca nişte ghemotoace de energie, element care afirmă prin culoare valenţele estetice ale unei lumi pline de inefabile accidente. <br /> În alt registru stilistic sunt exprimate păsările în naturile statice, obiecte frumoase în sine, moarte prin împuşcare, ele sunt aşezate alături de peşte. Aranjamentul „obiectelor” care formează pretextul naturii statice este unul estetic. <br /> Frumuseţea lor exprimă un contrast culoare caldă – rece, dar şi o etalare a realului cu lumea sacră. Fiinţele care odată trăiau vii, libere în sălbăticie, prin aducerea lor pe masa artistului ca aranjament cinegetic sunt ofrande spre bucuria omului...devin jertfă într-un ritual al uciderii fiinţei nevinovate spre îndestularea omului, stăpân peste natura creată de Dumnezeu. Rafinamentul liniei şi al culorii exprimă această viaţă a omului de la ţară, sau a omului în general care admiră creaţiile naturii şi ale lui Dumnezeu (deus sive natura) spre îndestulare, efortul artificios al întrupării tabloului este asociat simbolicii creştine în care peştele este o emblemă, simbol a lui Hristos, al misiunii cristianice...<br /> Petru Comisarschi foloseşte într-o primă etapă imaginea păsării ca element al decorului, simbol al înălţării şi plutirii, proiecţie vie a cerului în care, pasărea devine un reper simbolic – expresiv. Într-o altă etapă, a anilor 90', în care artistul lucra xilogravuri, pasărea era supusă unei reconstrucţii ce adânceşte funcţia fundamentală – metaforică; pasărea este o fiinţă totemică, ambiguă, între zburătoare şi femelă, asemeni unei himere... Dincolo de sugestia înţelepciunii, asociate bufniţei prin sâni şi burtă, ea este şi o expresie a fertilităţii, a continuităţii. Aspectul decorativ al acestei lucrări dă notă emblematică în construcţia alcătuirii artistice... <br /> Semnul nu este unul real ci pur ficţional, însemn plastic cu o savoare plastică bine realizată, echilibrat ca şi construcţie, interesant ca experiment între hidos şi frumos.<br /> Aceiaşi utilizare poli-funcţională a imaginii bufniţei o prezintă şi Suzana Fântânariu, care înfăţişează simbolica înţelepciunii, a echilibrului metafizic, a stării de pace, prin intensitatea privirii ochilor imenşi, a relaţiei ambigue, între frumos şi straniu, cuminte – dezolant. Aceste păsări sunt minunate croieli grafice. Aceleaşi semnificaţii simbolice pot să fie lipite şi celeilalte figuri dezvăluite la o privire mai atentă, când imaginea bufniţei este una aparentă şi că adevăratul motiv este femeia a cărei pelerină este umflată de vânt. Postura bufniţei, simbol al unei enigmatice materialităţi nocturne, are un iz de pragmatism, aceste creaturi vin să rupă o tăcere mortuară, vin să dezlege un spaţiu care prin întuneric este sortit liniştii. Aceste păsări sunt simbolul unei vieţi mistice cu reverberenţe ancestral – ideologice. Ele sunt un element vizual si plastic de deranj...<br /> Meditaţiile Suzanei Fântânariu asupra păsării şi femeii sunt multiple. Pasărea exprimă trecerea existenţei, e o imagine a depărtării de timpul prezent printr-o privire ce evaluează embleme ale trecutului...<br /> În 2006 la Galeria Cărtureşti, Suzana Fântânariu expune o instalaţie, obiecte spaţiale în care păsărilor le sunt asociate emblemele negre ale tălpilor, paşilor pierduţi... Multe dinte obiectele Suzanei pot fi interpretate ca păsări, elemente defuncte, părăsite, solitare, părăginite, ale unui spaţiu cândva ideal. Urmele lor sunt culese, strânse, legate. Recondiţionate ca un rezultat al manualităţii condiţiei artistului indiferent de construcţia simbolică abisală a operei. <br /> Obiectele ajunse în mâinile Suzanei Fântânariu intră printr-o suită de ipostaze simbolice, sugerate de diversele puncte de vedere existente în alcătuirea proiectului expoziţional. Vizitarea expoziţiei devine un act ritualic, căci contactul cu fiecare obiect impune o nouă revizuire a perspectivelor de înţelegere a întregului ansamblu care impune deplasarea în cerc, fuga năucitoare după jocul ideilor. Un adevărat joc al Ielelor. Ielele sunt o denumire tabu a unor fiinţe frumoase şi cu o inteligenţă malefică care îi atrag pe muritori într-un joc atât de fascinant. De aici aspectul tabu al lucrărilor Suzanei Fântânariu, care acceptă cu dificultate înrămarea clasică şi sunt obiecte expuse ce sugerează şi fascinaţia estetică, dar mai ales dimensiunea malefică a misterului.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-4070111496699840716?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-14957825610499136252009-09-04T06:31:00.000-07:002009-09-14T14:42:40.374-07:00Trenuri blestemate de incendii puerile blamate de o necesitate materna de a arde. pixuri cizelate. căţei din beton îmbracaţi în ciocolată albă. control final 1. facturi. fişe de bancă. note intrare-recepţie. citesc ziare de moravuri uşoare, balcoane picioare filiforme becuri de vată pentru iluminarea penelor de înger pătate cu acid folic. transpiraţia face punte electro-statică între pielea de tip magnetică şi fibrele textile neferoase. click me...uuu...gâdilă...click me again...bine, m-ai convins...double click me...colete pentru tânţarii dolofani care sug lecitina din oasele curvelor damnate. control final 2. <br />bucăţi dintr-o napolitană expirată o i-au la fugă din cauza respiraţiei tale reci. bancnote ordonate de ţigări necanceroase. adevărul e că putem avea cancer doar în momentul în care îl conştientizăm. babe violate de pensii prea mici. tineri imberbi care suflă în pungile pavate cu aluminiu lichid. clapete de pian imi colorează sufletul, se izbesc de pereţii inimii şi fac implozie nucleară. căşti siliconate de note muzicale defecte. trec pe lângă blocul 81 doar ca să simt mirosul care iasă agale, asemeni unei domniţe dandi din orificiile pastilate ale aerului necondiţionat. posturi de televiziune dezgropate de o telecomandă universal invalabilă. "Ne mutăm dintr-o lume în care cel mare îl mănîncă pe cel mic într-o lume în care cel rapid îl mănîncă pe cel lent". algocalmin galben pentru semafoare bolnave. fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jur. <br />dintr-o imprimantă laser iese fum, se intind pe pereţii de sticlă ai unui plămân, e ora trei, noaptea perforează cauciucurile maşinilor zvelte prin tunelul fotografic al cerului lipsit de stele. descopăr cum valuri de răcoare îmbată visele ce se ridică deasupra florile. role de hârtie îmbălsămate de la o cofetărie franceză, aici în fiecare seară se storc portocale de sicilia pentru a fabrica cel mai fin desert cunoscut îngerilor. localul e exclusivist astfel încât doar şobolanii din pod mai sunt bineveniţi...ceară de torturat picioare ancestrale, trabucuri din vata papădiilor texturate de apa carbogazificată. struguri prea cuminţi pentru a nu se transforma în pepeni. fumatul poate dăuna calităţii spermei şi scade fertilitatea. cataloage cu mezeluri din ediţia de lux al abatoarelor de prelucrat carnea neagră de peşte. rupestru. picioarele mele moi clatină în a susţine două pleoape vopsite violet. <br />plâng, zeiţe de drojdie rup din sedimentele obrajilor mei bucăţi pentru coloranţii identic naturali. băltoace de sare. curbat. o scară de cupru, doze de cola clădite pentru a susţine o domnişoară pogany homosexuală. tălpi flancate de margini decupate. pixul e anevoios în a asculta comenzile, şi pianul imaginar, indigo: la la la...prize în care trăiesc electronii de sulf. particule accelerate până la 78% din viteza luminii. fluturi. o privire neînţeleasă, culege-mi lacrimile dintr-un lac suspendat, e ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân al lui Apollo. uite, mă deschid in faţa ta, vals dintr-un bal eşuat. nocturnă. chipul din oglindă nu-i al meu!. casta diva. pene pentru evantaiele gheişelor siameze.(fără DVD). roţi de cauciuc împinse de o statură diformă se repezesc pe un parchet gri. sunt eu, gălbenuşul din ou, trag peste mine o bucată de ziar. uşi ce se deschid regulat. automate de cafea erectilo-copulatoare. vitrine gălăgioase ascund în pântece aparate de fotografiat. scări pe care coboară dame de bine, îmbrăcate în blănuri albe, crengi dintr-un amurg sepia şi bătrânul care îşi îmbrăţişează violoncelul neterminat. ţinut în război. aici apa rupe din carnea soldaţilor doar pentru a înflăcăra peisajul. arhive în care îngerii trăiesc cuprinşi de capsule din cristal opac. amintiri dint-un trecut arhaic. balerini, păpuşile unei copile hărţuită de o maturitate incertă. e gol. păpusa barbie în ipostaze angelice. 50 de bani. solfegii pentru gătit cartoane de vinil. inima bate minute policrome. amprente digitale pentru identificarea raselor de câini subacvatici. victime colaterale. ceasul se întinde la jumatatea dintre piele şi firele de păr. rafturi iluminate natural de intunericul unui neon volatil. hiperbolă. castane autiste se rostogolesc pe terenurile unui găinile îşi clocesc ouăle, aşa au ajung găinile să fie maro. <br />secvenţe dintr-un film românesc. maşini de măsurat calitatea genomului zeilor. <br />printre vânturi de toamnă, rătăcesc insipid materia transformată de fermonii unui fiu asistent medical. aici dealurile tălpilor se aplatizează sup greutatea aripilor unei gorgone în flăcări. printre reclame castrate si baxuri de bere linşate, aici îmi îngrop albastrul ochilor. falange de zahăr. cordoane musculare din praful de stele al bunicilor, si astfel nimfele îşi scutura mătreaţa. acrilic pentru desenat adonişi iubăreţi, bata pantalonilor se lăfăie la uşile încăperilor capsate între ele. tagma cum laude.<br />sentimente juxtapuse<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1495782561049913625?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-86732355036930563352009-08-21T18:28:00.000-07:002009-08-21T18:52:49.481-07:00aseara, ciugulind din falanfele papadiilor oranj, cum stateam dolofan de linişit pe langa streşinile caselor din paie, sorbind dintr-o ceaşcă de cafea eterna licoare de peste ocean...varianta romanească, însă parca nu la fel de neagră, gustul oricum nu mai îmi transmite nimic, doar zgomotul aferent unui anevoios proces de înghiţire, aşa se face că îmi iasă în drum o bufnita împăiată cu cele mai bune intenţii...bunicul se legăna în unul dintre scaunele acelea văzute doar în desenele animate sau în filmele americane western, mi-e frică să nu cadă pe spate şi nu cumva să-şi crape ţeasta...bunica uda abundent liliacul familiei de sub temelia de ciment construită vara trecută, ţine foarte mult la liliac, astfel încat în momentul taierii liliacului cel vechi avuse un soc anafilactic, nu ştiu întocmai ce înseamnă asta, dar medicul generalist spune ca e un fleac şi că nu are de ce să ne facem griji, mă gândesc acum că fleacul nu a fost întocmai un fleac dat fiind faptul că bunica a murit acum cateva zile subit. am mers la înmormântare doar în imaginaţie... bunicul înca mai leagană scaunul cu picioare curbate semn că demenţa se instaureaza domol prin cotloanele minţii lui şi-aşa subrezită de stările de conştiinta alterată la care era supus de catre pisicile din curtea vecinului. cola se scurge rece pocnind balonaşe carbogazoase, ajunse în stomac fac implozie, gustul nu difera cu nimic de originala coca cola, ma simt asemeni lui Louis de Funes in L'Aile ou la cuisse, căruia i-au fost dat spre ingurgitare diferite mase artificiale şi îşi pierduse astfel afinităţile gustative. cerul rece tatuat de lumina reflectată de diferite corpuri cereşti îmi cade pe ploapele calde, face condens pentru a se evapora ulterior în imensul vid de sunete nocturne...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-8673235503693056335?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-75095348516168418102009-08-21T18:09:00.001-07:002009-08-21T18:09:20.491-07:00departe de lacuri sărate <br />şi fire electrice captive<br />în soluţii saturate<br />departe de genele nimfelor <br />virgine <br />scriu cu fonturi împachetate cu<br />foiţă de aur...<br />pavez pereţi de sticlă<br />într-un ocean de <br />obsesii.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-7509534851616841810?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-42214330374624667742009-08-21T18:07:00.001-07:002009-08-21T18:07:27.191-07:00Le concept moderne de la DEMOCRATIE nous vient des grecques ou le mot signifie pouvoir du peuple. Depuis des dizaines de communiste où nous avons assiste aux grandieux culte de la personnalité du grand dirigeant Ceauşescu qui avait construit une époque embetée de principes et de mœurs aussi idiotes que sans aucun fondement. Maintenant nous sommes enfonces dans une autre révolution qui était vivante par la promesse de tout excès et la chute toutes événements démagogiques. Mais la démocratie contemporaine est déjà malade, car elle a été écrite dans la mémoire du peuple par les anciens communistes. Nous sommes réveilles enveloppes dans une image démocratique d’un peuple enchaîné sans une vraie liberté de s’exprimer un peuple qui a le sentiment d’être opprimé être d’avoir des idées réprimes, conçues sous l’ombre d’un communiste déjà mort, déchu. <br /><br /> J’ai l’impression de vivre une liberté gagnée avec difficulté, mais qui a les apparences d’un chaos parfait, une liberté qui nous fait penser aux œuvres de Jarry, Apollinaires, Ionesco et Camus (tous avaient des amis roumains et connaissent la liberté mutuelle de la roumaine). Il s’agit d’une liberté issue du rien, qui ne fait que changer l’image de une démocratie vide, incompressible même dans une Roumanie qui aime, se jouer avec les mots. Donc je mais demande quelle la véritable formule roumaine qui porte le sens de liberté. Je peux donner une réponse : hazul de necaz une expression roumaine de traiter le mal avec humour. Pendre les choses comme une terrible blague provoque une révolution importée de la littérature dans la vie sociale, comme une bombe reconvertie en mots. Le roumain rie quand il rencontre le mal, il se venge, le sourire sur les lèvres ; sur son histoire injuste, il traite avec une ironie sarcastique, les causes et les lois. Il ne faut pas que la liberté soit un acte de courage, comme même Périclès le dit opposer une résistance signifie payer avec une vigilances éternelle. Je me demande si le choses sont il faut ? Ma réponse c’est pas. Je me demande si une idée mal entendue peut former une société où les mots civilisation, civilité, civisme peuvent exister ? Je ne sais pas. <br /><br /> N’est pas la liberté une telle choses qui frappe avec violence, et nie tout ce que il soit nécessaire. Cette construction chaotique expose beaucoup de forces qui limitent la liberté de chacun. J avais questionné des divers personnages sur le thème de la liberté, ils ont répondu : „liberté” de quelle sorte de liberté parlez vous ? Comment pourrions nous être libres si nous sommes manipulés par l’intermède de la télévision, si le gouvernants nous trompent, nous mentent tout le temps, si les terroristes nous menacent, si la consommation des drogues transformes un grand nombre du peuple en esclaves ? Pourrions nous dire que la liberté une vraie chance à chacun de choisir. Par exemple je ne suis pas d’être oblige de suivre la les émissions télé ; c’est nécessaire de me droguer; et la démocratie signifie la voix du peuple…je suis citoyen et en conséquence j’ai et moi-même un mot dans une société de la calomnie et des mensonges. Je me suis pose un tas de questions. Peut être que la liberté n’est pas un problème de filosofie, n’est pas une idée ; probablement il s’agit d’un mouvement de la conscience qui ni détermine a prononcer avec forces deux mots monosyllabe oui ou non. Comme François Rabelais dit en „Gargantua et Pantagruel” nu nous pouvons pas résister aux interdiction en nous désirons toujours à travailler les choses interdites<br /><br /><br /> La liberté c’est une notion générale, elle peut nous caractériser chacun après son model el peut faire comprendre la nature de la constitution mentale et de la conception humaine. La liberté est lié de l’égalité. Les droits de l’homme disent que nous sommes égaux, mais je ne sais pas en quoi s’institue les sens de cette égalité ! La liberté contient beaucoup de facettes aussi de l’égalité. Mon idée est que nous sommes destinés à une damnation organique. Nous avons une égalité devant la mort, mais en parlant de la liberté je pense qu’il faut choisir la limite de notre nature humaine…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-4221433037462466774?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-12171391101508018372009-08-21T17:59:00.001-07:002009-08-21T17:59:49.935-07:00mi-e dor de petalele arhanghelilor <br />căzuţi în plasa de păianjen<br />a timpului profan...<br />aici stelele nu sunt decat simple lumini <br />de agăţat în părul nimfelor rătăcite în <br />palmele mele lacustre.<br />mi-e dor să alerg caii pe străzile picatate<br />în tuşe de cuarţ – galben asemeni unei odalisce <br />rătăcite prin noptea de ceară a zeilor <br />nordici.<br /><br />clipesc infinit legende despre existenţa caustică<br />a unei gorgone care îmi semnează<br />în leagăne de constelaţii bucaţi de carne poleite <br />cu numele meu devenit uitat.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1217139110150801837?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-16677229130427138962009-08-21T17:56:00.001-07:002009-08-21T17:56:45.238-07:0018:18<br />Am început să împlinesc optsprezece ani <br />18:19<br />M-am rupt de un pântec solar, m-am agăţat<br />de un fulger şi am coborât coroziv pe pământ virgin<br />20:18<br />Mă îmbăt în fiecare seară, muşc în fiecare dimineaţă<br />din unghia degetului mare – semn că trece timpul<br />. <br />20:45<br />Ieri cred că am muşcat prea mult... Am început să<br />împlinesc mai mulţi ani...simt că îmbătrânesc,<br />am început să spun numai prosti. Văd numai<br />griuri spălăcite. Să fie oare din cauză că încep să orbesc?<br />A, da! Am încetat să mai mănânc albastru de metil.<br />20:46<br />Am optsprezece ani, m-a părăsit nevasta...<br />sunt tot mai prost.<br /> 20:55<br />„momentele cheie au şi ele o yală?”.<br />Băiatul născut aseară, şi lepădat de un cerşetor (ce ironic credeam<br />că astfel de oameni doar primesc...nicidecum să dea...)<br />începe să ciugulească firimiturile de hârtie căzute pe suprafaţa<br />braţului meu insipid.<br />20:59<br />A mai trecut o zi, îmi lipesc nasul de geam, îmi dau seama că nu mai <br />am din ce muşca. Încep să citesc o carte...<br />21:15<br />Termin cartea, dar, parcă tot prost am rămas.<br />21:30<br />Băiatul născut cu o seară înainte, mă priveşte<br />searbăd, de parcă nu i-au ajuns bucăţile de hârtie <br />mâncate mai devreme...<br />21:58<br />Am fost la o înmormântare, ce trist...ba nu...:D! <br />21:59<br />Nu mai am din ce să muşc, încep cu<br />unghiile de la picioare.<br />22:30<br />Le termin relativ repede(erau gustoase). <br />22:44<br />Scriu pe o bucată de măsea doisprezece legi şi i le <br />dau lui Moise. Sper însă să nu piardă măseaua.<br />22:45<br />Am decis că sunt cel mai prost...rup din<br />mine şi transform pielea în stropi de H2O.<br />22:59<br />M-am oprit din rupt...s-au saturat de apă.<br />23:00<br />mi-a mai căzut un dinte, am mai scris şase porunci.<br />Însă Moise nu a mai putut venii, a căzut şi şi-a spart <br />capul de oasele băiatului născut la 20:55.<br />23:15<br />mai e puţin până la doisprezece noaptea aşa că <br />mă pregătesc să trag linie.<br />23:45<br />am primit cel mai mare<br />premiu dat unui prost...<br />23:46<br />încep a învăţa din nou alfabetul(din nou).<br />23:55<br />am uitat să trag linie, am tras-o, e mai jos, priviţi-o:<br />_________________________________________<br /><br />23:56 <br />îmi dau seama că ziua de 17 a fost trăită prea intens.<br />23:58 <br />mai e puţin, îmi scriu testamentul. Las totul băiatului...eh...<br />cum adică ce las?<br />Îi las bunăvoinţă! N-are destul?!<br />23:59<br />sunt aproape de zero...tocmai am semnat o foaie albă,<br />goală, asemeni unei femei dezbrăcate,<br />ca şi un nud frumos,<br />am spus că îi las bunăvoinţă, ce dracu!<br />00:00<br />aparatul de măsurat bătăile inimii(să fiu al naibii dacă ştiu<br />cum se numeşte)face un sunet continuu ţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii<br />sau poate tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii?<br />Ce urât din partea lui, m-ă copiază, a început şi el să tragă <br />o linie...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1667722913042713896?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-13313333728423871232009-08-21T17:53:00.000-07:002009-08-21T17:54:06.663-07:00m-am ascuns asemeni unui derbedeu în buzunarul sacoului tău captuşit cu cele mai bune intenţii posibile de către o croitoreasă dementă. Îmi place să mă cuibaresc lângă tine respirand din parfumul, de care mi-e asa de dor - de venele tale pronunţate, de cutele epidermei catifelate…poate excesiv de catifelate. <br />Depărtare de cuvinte seci, aşezate pe o bucată de : NEÎNŢELES. <br />Departe de fluidele corpului tau – adonis de ceară parfumată ce arde şi se topeşte plăcut de lent.<br />Departe de cuvinte monosilabice sau iluzii acvatice. Departe de aluzii de cele mai multe ori erotice…asemeni cerului penetrat de lumina opulentă a lunii. Sunt desenat de catre un creator a cărui mâinii nu prea dibace tremură la latenţa curbelor anatomic incorect desenate. Sunt construit de linii nervoase şi nu foatre sigure, asta înseamnă că sunt şubred. Sunt cabană de lemn semi putrezit de ploile acide cauzate de un cernobâl sentimental.<br />Lustmorg and wargasm. Etichete xxl pentru cutii arhaic construite de un tată holografic, de coduri de bare magice şi rafturi cu prăjituri, cuprinse de febra culorilor reci, se îneacă un peşte în salinitatea lacrimilor unui cocoş, pustiit de libertate un deţinut rupe din mine pentru tine, o ciocolată cu bucăţi de morfină. Să drogăm soarele cu datură. Şi să încetăm a bea ceai negru cu lapte. <br />Reţetă de fabricat suflete la comandă. Se caută o galerie întunecată în care se aşează 12 mese rotunde, de preferinţă din lemn de trangafir. Pe fiecare masă este necesar a se aşeza câte un trup de femeie unipară, lângă care se pune zaţ de cafea spălat o lună de zile în apele subterane. Persoane obscure susţin că văd ceea ce alţii pot doar atinge, cunosc un copil care vinde la colţul din piaţa osândei, la intersecţia străzilor Macină şi Dezordine, vis-a-vis de brutăria în care nu se mai fac demult colaci cu lămâie. Aici copilul îşi vinde în fiecare zi ipostazele de a păşii agale unor bătrâni care se desprind de carucioarele din metal lucios cu inserţi ieftine şi imitaţie de piele. Efectul nu durează o veşnicie, de aceia bătrînii se întorc regulat să cumpere bucăţi dintr-o tinereţe trecută. Undeva mai sus cerul, desprins parcă din basmele lalelelor bătute, desenează cu polen cimentul curat – de agenţi de salubritate şi paramedici simpatici.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1331333372842387123?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-35914947543593384502009-08-21T17:50:00.000-07:002009-08-21T17:52:24.760-07:00Dezleagă-mă în zece bucăţi şi aruncă-mă în fântâna oaselor tale...sărută-mă şi o să vezi sunetul dezolant al pielii mele volatile...sunt singur pe un deal de zahăr...atinge-mi părul lăptos...unu...doi...şi poate un trei...un pahar cu cafea...aruncă-mă în frăgezimea ochilor tăi casanţi...aruncă-mă doar ca sa fiu aruncat...<br />step by step...moment...monument...un sunet de petală....un gust amar de parfum ieftin...citeşte-mă...plăcere...întinde-ţi venele spre mine, cuprinde-mă...săruta-mă...îmbrăţişează-mă...fă dragoste cu mine...înger infantil...inocenţă...sunt atât de naiv...sunt atât de învechit...mă rup de unghia degetului mic ca să scriu undeva pe tine cuvinte dintr-o biblie a regretelor trecute...murmur...îmi privesc picioarele cum sărută trotuarul cu pietre întoarse de vânt...e linişte...ba nu e!...vorbeşte-mi... <br />Noul mesaj de stare este dependenta de sărut<br />lamentabil...mă înec cu purpura de ţigară...stau afară şi număr câte umbre trec pe stradă...stau afară şi să fiu al naibii dacă vad ceva...înţelegi?...la poarta inimii mele scrie: interzis persoanelor străine de cauză...zideşte-mă...vreau să fiu zidit! înţelegi?...deus sive natura...sunt o bucată de cretă umedă...iar dumnezeu  desenează cu mine printre ambalajele de conservat suflete...cercuri...sunt viu...respir anevoie aer sideral...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-3591494754359338450?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-24506278138498758332009-08-21T17:46:00.000-07:002009-08-21T17:47:19.629-07:00Sunt copac de piele într-un <br />pustiu populat de insecte...<br />Am rămas singur pe dealul <br />tibiei tale, respirând frânturi <br />din aerul prea uscat, prea <br />osândit...<br />Sunt fibră de sticlă colorată <br />şi-aud cântecele tale cum <br />izbesc îngerii de clorofila<br />ochilor mei......................<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-2450627813849875833?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-65709240693841051062009-08-21T17:42:00.000-07:002009-08-21T17:43:06.480-07:00Pietre măcinate de vânturile lăptoase<br />ale unui pegas cuneiform – <br />se izbesc de arterele privirilor tale lacustre. <br />Îmi place să-ţi pictez falangele cu baiţul<br />rămas din emulsia unui<br />lac personal.<br />Sunt helios şi muşc din reacţiile tale – antimaterie.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-6570924069384105106?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-64616986553027025012009-04-28T00:37:00.001-07:002009-04-28T00:38:39.200-07:00<a href="http://1.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SfaybeOvDII/AAAAAAAAAEw/w8u1AZ-AQjg/s1600-h/invitatie1.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 210px;" src="http://1.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SfaybeOvDII/AAAAAAAAAEw/w8u1AZ-AQjg/s400/invitatie1.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5329643394080640130" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-6461698655302702501?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-71141675194908215342009-04-01T12:02:00.000-07:002009-04-01T12:03:52.124-07:00Bucăţi de scrum purpuriu, un bisturiu îndrăzneţ, un covor tradiţional din cultura unei civilizaţii necunoscute. odalisce masculine, falusuri adolescentine şi păpuşi bulimice. Rugină şi lutul modelat în forme concrete – de diabolicele fleur du lys. mal content…sunt uman…reciclează-mă într-un tomberon verde de langa ALB (Asociaţia Locatarilor Bezmetici), pielea pune-o la categoria biodegradabile, oasele la metale neferose…iar sufletul la monade…<br />Alifie de ars penele arhanghelului durerii…îngerii sunt obiecte erotice de distrugere în masă, se cumpără de la subsolurile toaletelor publice…în construcţie. Aici mai gaseşti sulphur, foiţă de aur, tabachere nichelate şi degete atrofiate. Intrarea e simplă trebuie doar sa-ţi compostezi un fir de par pubian…şi să-l introduci într-o gaura de şopârlă. Lacătul se deschide automat, trebuie doar să practici onania…trecut de prima poartă eşti întâmpinat de statuetele a doua nuduri…ai citit gay story? Vezi pagina 5, link-ul www.gaystory.fallen.de_ce_eu?.88.torontalului.eu – sau poate tu! Ctrl + C. nu foloseşte la nimic…oricum browse-rul o să-ţi afişeze ERRORRRR…”esti nebun, nu pot să mă conectez la aşa ceva, m-ai setat să nu deschid paginile cu mature content…so fuck off…url imposibil de abordat”…under 18 scrie pe bata pantalonilor mei care oricum sunt cu mult sub condiţia unor pantaloni cu talia joasă. Dacă vrei să te întelegi cu mine daruieşte-mi o carte cumparată de la Cărtureşti…ai grijă să o stropeşti cu ceai Baltazar şi să-i desenezi cu baiţ ultima pagină. Un nud de Modigliani. „- cum aş suporta eu oare sa fiu zeu? Prin urmare, nu există zei!”. Eu sunt doar o păpuşă gonflabilă, trist, aveam planuri mari. Să cuceresc vârfurile cutelor hârtiei. Verde de china. Lasă, nimic nu se compară cu o păpusă gonflabilă feminină, trei găuri available, bine, faţa strică, dar nu-i bai pentru că o să-i lipesc o faţă msculină. Mă umflii? Ai o pompă de vid bună? Sper ca e capabilă şi de action painting.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-7114167519490821534?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-43210639258660611262009-03-04T13:37:00.000-08:002009-07-26T13:35:04.699-07:00Televiziunea, aceast mirobolant mijloc de îndobitocire în masă...babe virgine...naoame castrate...magde dansatoare şi psiholoage de ocazie...nikite balene eşuate cu sufletul cât china, a da uitasem de tarky - don juan-ul gay - virilul întruchipat în chip de bordel ambulant, o suită de oameni a căror coeficient de inteligenţă nu depăşeşte temperatura lor corporală, ceea ce e cu adevarat trist e că astfel de personaje ţin locul de icon, şi se vor reprezentanţii no 1 a unor comunităţi spre exemplu. Imaginea de sine a unei minorităţi fiind pătată de "repetenţi" angrenaţi în discuţii impersonale. Aşa se face că în seara de anul nou arhicunotele noastre posturi naţionale fac rating invitând manelari agramaţi de o prostie incomensurabilă...vrăjitoare parvenite, scandaluri menite să acapareze prin nimicuri atenţia publicului...aşa se face că în românia secolului 21 avem doar un post de televiziune dedicat culturii, că librărie îşi acoperă cărţile cu praf, că parlamentarii duc un razboi, fără dar şi poate, al intereselor personale. Ne-am trezit dintr-un boom revoluţionar şi acum folomocim imagini şi le aruncăm la gunoi, fără şase de reciclare însă. Democraţia e întelasă greşit, iar libertatea instaurată prematur de dupa 89 conferă unor persoane prostul gust şi maniere de mahala. Trăim într-o ţară care se vrea civilizată...cat de naiv pot să fiu!? nimic nu o să se schimbe pentru că masele fac cererea...iar ceea ce se cere se vinde cel mai bine.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-4321063925866061126?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-84351747052670511812009-03-03T15:56:00.000-08:002009-03-03T16:05:18.689-08:00<a href="http://1.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/Sa3EkuU_6rI/AAAAAAAAADQ/VYUQ-5kbI8E/s1600-h/Image040.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="http://1.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/Sa3EkuU_6rI/AAAAAAAAADQ/VYUQ-5kbI8E/s320/Image040.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5309115670930123442" /></a><br /><br />margini...zăpadă topită...pe aleei întunecate de cerneală topografică...n-am semnal...sunt undeva la subsol...doar un miros de diluant mai persista undeva lângă presa ruginită de apa rubinetelor uzate...ziare rupte sub presiunea unor mâini de burete...degete zăpăcite de durere...şi nasuri înfundate de primăvară - ac rece.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-8435174705267051181?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-37760986371155976992009-02-26T04:30:00.000-08:002009-02-26T04:47:03.906-08:00<object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/Clf9mi-szZg&hl=en&fs=1"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/Clf9mi-szZg&hl=en&fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object><p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Fum de ţigară înecate în lacurile de lacrimi arginti<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Nu cred dar îmi imaginez…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">mi-ai fumat ţigara<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">link<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">către înţelesurile cuvintelor<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">link către discuţii anoste<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">link<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">un www de foc<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">link, un www să vezi cum te comporţi<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><a href="http://www.cumtecomporti.suflet.eu/">www.cumtecomporti.suflet.eu</a><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">fac criptologie…completez integrame…şi îţi regăsesc numele<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">undeva între latura suferinţei şi latura durerii<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">te aud<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">am intrat în bucătărie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">dar nu mi-ai zis nimic<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">am furat doar o ţigară din pachetul albastru susţinut de o masă indigo<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">flori…şi motive baroce<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">pattern<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">autodidact<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">mineralogie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">scriu de fapt ceea ce îmi dictează<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">alcoolul<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">scriu pentru o expoziţie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">îţi înţeleg „jocul”, Cristina…!!!<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Fosile…fosile de ceara…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">De ceara topită…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Un tv<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Mut<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Un lap-top<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Guraliv<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Print<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">văd linişte acum şi<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">aud gălăgie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Scânteile din scrumul de tutun ars la foc mic…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Reţetă:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Se adaugă doar…fac pişu pe mine<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Mă duc la baie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Brb<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Flash the water<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Sau<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Welcome back<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Insa<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Nu are cine sa mă întâmpine…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Mă întâmpin singur şi fac exces de politeţe<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Bun venit Cristi,<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Hai tastează-mă<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dex<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">îmi cad pantaloni<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">=)))<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">paranteze<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">10 pagini<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">buna ziua măria ta<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">o coroana<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">de<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">cristal<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">acum îmi dau seama ca de fapt în loc de argintii<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">trebuia să scriu<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">cristal….<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Uita-te undeva mai sus<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Sunt mort<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Nu scriu cu diacritice şi probabil<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Mâine o să adaug<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Semnele aferente unei scrieri corecte<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Gramatică<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Am lăsat <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Offffffffffffffff<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Lumina aprinsă în baie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Pt că am nevoie de lumina <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Prescurtare nev. = nevoie…aşa am scris iniţial. mi-ai zis: <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">„scrie pe blog pentru mine” dar cablul de net e in bucătărie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">faţa arde<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">i-au tastatura în braţe<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">o aşez pe picioare<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">ameno<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">am o durere acută de cap<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">şi te aştept sa vii prin holul scufundat în <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">semi-întuneric şi sa mă vindeci…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">offfffffffffffffffff<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">al doilea of<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">fo what?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Theatre des vampires…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Greşeşti, vreau să te vad…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dar în acelaşi timp<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Vreau să îţi ceri<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Scuze<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Şi să îmi zici că <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Şi tu ai greşit<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Atât.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">La urma urmei fiecare are orgoliul lui<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">m-aş duce în bucătărie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">să o întreb pe Cristina care ţine la mine şi<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">eu .com ţin la ea daca a vorbit cu tine…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Cristina fratele tău e un geniu<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">iar tastatura<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">tot<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">pe picioarele mele stă…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">fotografic<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">mă duc să beau ceva<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">dar revin<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">revin<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">revin<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">pagina noua ha ha<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">haaaaaaaaaa<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">nu <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">mai e offffffffff<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">se aude trenul<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">jurrrrrrrrrrrrrrrrr<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">cinci minute<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">pun tastatura pe birou<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">si e intuneric<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Brb<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">drink<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">asta vrea sa însemne ceva<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">adică<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">imediat<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">so once again brb<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">am<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">revenit<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">nu am făcut altceva decât<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">să îmi iau o ţigară<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">şi <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">ceva vodka<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">aaaaaaaaa<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">da si nişte cola coca<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">corectură<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">creţ<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">păr<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">creţ<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">câine<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">asta nu este o poezie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">este o stare<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">sau mai bine zis<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">ceva „către Cristina”<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">am uitat<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">space chiar acum<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">>>><br />unu doi trei <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">numără si tu<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">trei x space<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">=<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">degete…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">interacţiune<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">pall<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">mall<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">roşu<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">e tareeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">poezia este singura femeie din viata mea…de pana acum<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family:Wingdings;"><span style="">L</span></span><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">e trist?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">îmi cer scuze colegu” că ţi-am vărsat licoarea<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">In pula mea<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Erect<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Trei 3<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Puncte<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Unu . <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Doi..<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Trei …<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Opt<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">mi-e rău cristinaaaaa<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">unde e mami tău<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">cea dulce<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">ştiu ca nu poţi să vomezi fără ea…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">crissssssssssssssssssssssssssssssssssssssssss<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">brb baia mă cheamă la ea<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">tha na na na naaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">eu sunt…fular, virgula în loc de punct> .<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">unu,,, doi,,, trei…şi finalul…cu lacrimi în ochi vreau sa-ţi spun ceva…dragă cristina…mulţumesc…mulţumesc pentru că exişti în viaţa mea…mulţumesc pentru că exişti în viaţa mea grig... şi pentru ca m-ai bătut pe spate<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">mulţumesc pentru ca mi-ai dat ocazia sa te cunosc<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">KEO…<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Epilog: mulţumesc...epopee.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-3776098637115597699?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-47162235136901268162009-02-19T08:12:00.000-08:002009-02-22T04:47:10.711-08:00<div><a href="http://2.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SZ2FW3inbmI/AAAAAAAAADI/WEaG_RCE0es/s1600-h/AFIS_2.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5304542564025069154" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 228px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SZ2FW3inbmI/AAAAAAAAADI/WEaG_RCE0es/s320/AFIS_2.jpg" border="0" /></a><br /></div><br /><div align="left">      Galeria Calina ne invită la o nouă expoziţie pe simezele urebei noastre cosmopolite: Timişoara. O expoziţie intitulată ME MATRIX, de tânarul artist Mihai Zgondoiu, în 2004 absolvent al Facultaţii de Arte şi Design a Universităţii de Vest. Artistul este preocupat de însemnele unei revocări ale cotidianului, de metamorfozele şi contextele artei alternative, a unei arte sintetice.</div><div align="left"><br /></div><div align="left">     Acest sintetism, rezultatul unei refulari...a unui abataj plastic şi ideologic transpun vizual un fel de "serigrafiere" care doreşte să fie un exemplu asupra unei teme <em>perpetuum mobile</em>, mereu supusă reinterpretării. Ipostazele de reprezentare facile, modul haotic de relevare, mixajul de suprafeţe, repetitivitatea, ritmul fluctuant, transpunerile de inevitabil, de însemne, simboluri se înscriu tehnicii decolajului, pe care Wolf Vostell îl folosea în anii 50 în nenumăratele sale experimente video şi nu numai. Asemeni lui Vostell, Mihai Zgondoiu foloseşte această tehnică pentru a dezlipii, rupe o imagine de pe suportul şi din contextul ei iniţial cu intenţia de deconstrucţie, de anulare a unor valori aparente, a unor moravuri serbezi, şi de a le supune în spectrul tendinţelor şi a frământărilor personale...finalmente, colajului în sine. Varietatea de bruieri îşi fac apartenenţa la inedit prin refolosirea, (re)transpunerea, şi subordonarea acestora planului stilistico-imagistic propriu artistului.  Imaginile se estompează, se îmbină, se anulează într-o continuă perturbare. Eşti pus în faţa unui fel de potpuriu impersonal... </div><div align="left">Mihai Zgondoiu se refulează asupra unor presupuse valori însă nu le neagă ci le încadrează, le reinterpretează prin sceptrul derizoriu al trăirii lui artistice. Este un happening esenţialmente militant. Artistul face exces în a folosi un şablon: forma propriului chip, ca şi martor, ca şi spectator - un investigator revoltat. El percepe, contemplă, reconstruieşte. Acest proces obsesiv îşi găseşte finalitatea prin însăşi folosirea propriei figuri. Un fel de narcisism, dar si o dovadă a persistenţei puncului propriu de vedere asupra lumii. El devine unitate de masură, un punct de confluenţă contestatară care dictează dereglat noi moduri de înfăţişare...de supunere. Artistul evedează din ceea ce îi este anost, de regularităţile lumii contemporane, şi "desenează" o nouă lume haptică şi idealistă. Această atitudine un exemplu de feed-back al dematerializării în care tinde să-şi asume, să critice, să contemple modurile "în masă" de comportament şi valori social(e), este o atitudine paradoxală, pentru că artistul se foloseşte de aceleaşi moduri de comunicare şi expresie, de întruchipare "în masă", doar mesajul final este altul, tocmai pentru a le denunţa. </div><div align="left">MATRIX, este o matriţă cu care artistul fasonează, intervine contestatar asupra kitch-ului, al uzualului, al polului materialist, el îşi asumă un rol permanent să cvasi - compenseze, să pseudo - perfecţioneze sau să sublinieze un real deficitar, lipsit de o paternitate a valorilor considerabile. </div><div align="left">Mihai Zgondoiu antrenează toate aceste coordonate ludice pentru a şoca ideatic, pentru a primii o reacţie din partea privitorului - o dovada a muncii sale artistice. Opera lui este tranzitorie şi se vreau un moderator între extensiile mentalităţilor şi mutaţiile de ordin plastic opuse. </div><div align="left"></div><div align="left">Mihai Zgondoiu înfăţisează ludic o lume apolitică cu varietăţi ale orizontalităţii simbolice, care însă nu este perpendiculară sau paralelă ci se intersectează undeva la mijloc cu verticalitatea operei sale infinit simbolice, această mirobolantă dreaptă tranşată de eul şi egoul artistului conferă ineditul, teatralitatea înfăptuirii MATRIX.</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-4716223513690126816?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-10070970857832910582009-02-08T19:46:00.001-08:002009-02-08T19:55:04.806-08:00<span style="color:#33cc00;">Susi</span>…<span style="color:#66cccc;">Codruţa</span>…Sid…<span style="color:#ff6600;">Mariana</span>…<span style="color:#cc33cc;">Anca</span>…<span style="color:#ccccff;">Anna</span><br /><br /><br /><span style="color:#33cc00;"> Ploaie, apă, umed, aiurea, gri, varză, nevoi, prostie...whatever!</span> <span style="color:#33ccff;">Tughibughi, ploaie rece, ce zi aiurea de joi, secretare crizate...şi...aaa....nu ştiu, nu am chef...chestii...prostii...nu ştiu de ce zâmbeşti fara rost, dar nah...</span> O sală de studiu...pe fereastră un semafor hazliu...sunt cam irascibil, ploaia plouă ouă....o bucată de cărbune presat...linii pueril trasate pe o bucată de carton imaculat...o gumă plastică se întinde...Marius tocmai şi-a aşezat trupul pe capră...Susi desenează un Cezar zâmbăreţ...un penar negru...afară e frig şi înăuntru e cald...podeaua e zgâriată de gloanţele papucilor...e frig iar porumbei beau apă din streşină...e frig şi mă ascund într-un cavou viu colorat...e frig şi să fiu al naibii dacă simt ceva...acoperişuri mâzgălite...cuie bete...cine bea şi cine se îmbată?...lemn presărat...un cuvânt aruncat...undeva pe masă...un geam se deschide...miros de stradă...zgomot de mansardă...oameni voioşi...o turlă de biserică...o pânză aruncată la gunoi...un şevalet care a uitat cum e să mergi în sus şi-n jos...apa curge şi la robinet... cu spatele...o antenă de telefonie mobilă îmi face semn...o cioară gălăgioasă...învăţ japoneză...domō arigato gozaimasu...pe hol lumea se agită...e nebună...un profesor ciufulit dă note proaste cu zâmbetul pe buze...undeva înăuntru un bec se închide...miros de ulei...un model anchilozat pe un scaun suspendat...e trist...e atât de trist...e toamnă...e toamnă şi-mi prieşte... e linişte, geamul se închide...e linişte iar umbrelele sunt ringuri de dans pentru stropii de ploaie îndrăgostiţi de cădere...<span style="color:#ff9900;">anul întâi de facultă...ciudat!...trece viaţa...dau un beep...plictiseală sfâşietoare...pată, linie...stropi reci se preling pe fereastră...dor de casă...aşteptarea întârziată de a pleca acasă...întrebări fără răspuns...porumbei zgribuliţi pe acoperişuri îmbrăcate în mucegai...trecut, prezent...viitor...răsuflare grea, posomorâtă...oboseală, chin...nu reuşim să realizăm un model „mort” agăţat de un şevalet pătrat...becuri aprinse...claxon de maşină străpungând liniştea din atelier...şi...şi ce?...roz...bleah...urăsc rozul... porumbei zburând pe cerul acoperit de norii groşi şi grei...lumina becului reflectată în geam...ce chestie stupidă...totuşi amuzant...pentru că nu mă simt singură...frig...alb...tăcere...ce naşpa e ziua de azi(11.X)...hai că îţi predau caietul „ciudăţel”...nu de alta dar nu mai am idei...e mişto... să-mi mai dai caietul...dacă vrei...cineva ajută un coleg să facă un desen...bye...bye.</span>..Pixul scrie cu dâre albastre...nişte bucăţi de metal dansează în cercuri...e gălăgie...linişte vă rog!...e gălăgie şi holul duduie a var...pereţi albi îmi aduc aminte de fotografiile colorate inedit de bine...Mina nu mai iese pe afară...pătrăţele...Bibi nu cred că a venit azi la şcoală...pătrăţele... Marş afară!...pureci...o siluetă lipsită de vlagă, atât de static...se sprijină într-un picior...tomberoane...un organ dintr-un tramvai ruginit...tocuri care merg agale...pătrăţele de faianţă îmi pavează sufletul...sunt galerie...nimic nu are sens...etajul I...libertate frate!...etajul II...undeva o uşă groasă se lasă deschisă melodramatic...intru...traume bolnave...normal, doar nu există traume sănătoase...<span style="color:#cc33cc;">Really?!? Aş vrea să dorm vreo 5 zile, dar totuşi nu vreau să se întâmple chestii fără mine...sunt mega plicti şi îmi vine să-mi fac ghem foaia şi să o arunc pe geam, dacă am noroc...aş vrea să-i cadă în cap fostului prieten...dar nu sunt tocmai dispusă să-mi stric „opera de artă”...bla bla and bla...ciudat e că...nu ştiu nimic...I’m just crazy... vreau să vină weekendul ca să ies în oraş...şi aş dori să-mi revină vocea la normal şi să nu mă mai simt atât de naşpa din cauza răcelii...ciudat...scriu într-un caiet...dap...sincer sunt atât de multe lucruri care îmi trec prin minte acum încât mi-ar trebui 10 caiete...faza naşpa e că...nu ştiu...gândurile îmi sunt mult prea amestecate...ce trist...chiar sec...ce super...am ajuns într-un oraş despre care habar nu am...m-am trezit în această facultate de arte şi mi-am dat seama că totuşi locul meu poate fi şi aici, chiar e mai ok decât Bucureştiul...exceptând detaliile gen: desenez ca dracu cu toate că am terminat un liceu de artă în Bucureşti şi asta îmi demonstrează cât de kkt e Bucureştiul...logic că are şi părţi bune, dar nah...aş vrea să fiu right now în pat să lenevesc...n-am chef de nimic...şi când spun nimic...mă refer la nimic!!! Ce mă seacă persoanele care le întreabă pe celelalte la ce se gândesc şi e logic că respectivele persoane dacă au nevoie de puţină intimitate or să zică le zică că nu se gândesc la nimic...chiar dacă te gândeşti în gol tot te gândeşti la ceva...e imposibil să nu gândeşti...exceptând persoanele extrem de proaste, dar până şi ele gândesc...Apropo...am şi eu o întrebare...care este logica acestui caiet?!? lemn...de exemplu eu mă gândesc la o mulţime de chestii mereu după cum am mai zis, şi nu pot să le pot scrie never pe toate...din păcate sau din fericire...so!?!<br />P.S.: Nu trebuia să îmi dai să scriu pentru că mi-e greu să mă opresc...aş putea abera la nesfârşit J...dar...nu o voi face...</span>Susi desenează un facies parcă miop...ştirb...anorexic...o rochiţă cred...e ciudat...îşi face un caiet dandi...la ora nouă un tren se opreşte în gara de nord...Timişoara...mă gândesc la Reşiţa şi la liceul lăsat undeva în urmă...o acadea...un marker...negru...o suprafaţă lucioasă...bucăţi dintr-un caiet...lumină vagă...e linişte pentru un moment...o linişte gălăgios de obsedantă... un cod de bare...dar si unele garduri au bare, asta înseamnă că sunt coduri? <span style="color:#ccccff;">Măiii...ce să mai zic şi eu?...nu îmi place cum a ieşit desenul...plouă...naşhpa...dar trece...Mă bucur că în sfârşit am început facultatea...dar din păcate nu prea am chef de ea...da...ştiu...armonie...<br /> Portretul ăsta mă omoară...sper să ajung cât mai curând să desenez cum trebuie un portret...experienţa o să-şi spună cuvântul...cam asta ar fi...aş fi în stare să scriu pe puţin 10 pagini...dar va trece...:p...nu azi...o să fie bine...</span> <span style="color:#ff6600;">JJ ...tocmai vroiam să mă prezint...în fine...ori cum avem timp destul la dispoziţie...tot ce sper...este că aceşti 3 ani de facultate să fie cei mai frumoşi ani din viaţă...sau mă rog, cât se poate...nu mai vreau ce a fost... L ...să fim colegi uniţi...ştiu că ai să râzi, dar crede-mă...ştiu ce spun...nu e sigur dar eu sper...speranţa moare ultima...poate din cauza liniştii....gri...mare...luminoasă ca o peşteră... J ...şi ocupată doar de 6 persoane...ce tâmpenie...mă aşteptam la cu totul altceva...vreau...vreau ceva...dar nu ştiu ce şi cum...se pare că nu vrea să se facă frumoasă vremea asta...simt cum mă învăluie ceva puternic, transparent...vreau să mă opun însă simt că cedez...se închid ochii...să strâng în braţe pernuţa mea...şi...nu râde...mi-e foame!...ţi-am spus să nu râzi...dar nu...tu tot timpul zâmbeşti...ai o linişte în tine...aş vrea şi eu să zâmbesc...ce e ăla zâmbet....am şi uitat cum să-l definesc...dar eşti rău...cu caietul „ciudăţel”...m-aţi prins în capcană...vrei să-ţi scriu gândurile...dar nu...nu vreau...sau nu pot?...oamenii se mai schimbă...hai ok...nu te mai reţin...</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1007097085783291058?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-24739217558576229012009-02-08T19:38:00.001-08:002009-02-08T19:38:46.424-08:00Brainstorming<br /><br /><br /> Să muşti dintr-o unghie, m-am plictisit de televizor, aceiaşi lumină care inundă o oarecare cameră, de la un oarecare etaj, un apartament cu număr impar, o uşă mâzgălită de cretă, un hol hidos, o cameră... Undeva un televizor cu lumină halucinogenă...oameni care uită că sunt oameni sau îşi amintesc că sunt animale, viruşi, gripă, păsări, boli, vaci...frig. Toate încap într-o cutie de plastic, proiectate violent pe suprafaţa unui tub catodic, pe o bucată de sticlă bombată undeva la mijloc...toate imaginile se izbesc pe retina unui punct obosit, pe ochiul meu. Celălalt aţipeşte ruşinat...Un ţânţar nenorocit îmi ţine companie, e amorezat de ceva, se plimbă muzical pe lângă urechi, le sărută, le gustă, le sărută iar...O bucată de pânză care înveleşte nişte picioare dornice să meargă. O bucată imprimată odios, chinezesc, cu floricele galbene, şi frunze care dau spre un albastru prea ostentativ ca să merite privit. O toamnă care şuieră la geam, o ploaie care fuge...şi vine iar...de ce e frig toamna? De ce există păsări migratoare? De ce nu înfruntă iarna? Oare lucrul ăsta nu le-ar face mai puternice? O întrebare, două întrebări. Îmi doresc să fie noapte, să mă gândesc la picioarele mele reci şi la bucata de pânză care le înveleşte fără de folos. I want to start a war...trăim pe o sferă albastră, însă câte sfere trăiesc în noi? Sunt dement, dulapul scârţâie de fiecare dată când îmi aşez capul pe suprafaţa lucioasă, riduroasă, mâncată de nu ştiu ce fel de insecte pe care le aud, în fiecare noapte, prin somn. Sunt peste tot, în esenţa lemnului, în măduva oaselor, în pereţi, în paharul de pe masă...în crăpăturile pielii...Nu pot visa, sau poate că visez însă nu îmi pot aminti...sunt sigur că visez nimicuri cum ar fi o listă de cumpărături, un număr. Lucrurile astea nu sunt importante, nu?! Mă rog, cel puţin pentru mine! Sau poate că sunt laş şi îmi găsesc scuze, şi explicaţii patetice...Dacă visez lucruri oribile, nu ştiu, ceva ce m-ar putea înspăimânta în aşa fel încât mintea-mi hodorogită să nu poată procesa astfel de lucruri...şi să le şteargă definitiv...să le arunce la periferia unui neuron nebunatic, iar dimineaţa să mă trezesc gol...undeva înăuntru o sinapsă se rupe, iar acel neuron pluteşte în derivă...fără nicio legătură. Sunt dement, picioarele se dau jos din pat şi târâie clasic un trup pe podeaua de beton surprinzător de caldă, un hol hidos, o oglindă căreia nu-i place să fie privită, un frigider care nu mai e alb, o uşă...o ieşire dintr-un spaţiu oarecare. Trepte, oboseală unghiuri la nouăzeci de grade, colţuri...step by step, moment după moment, nişte mişcări obsesive, regulate. Un miros de apă cu clor. De ce se pune clor în apa potabilă, oare trebuie să ne spălăm şi pe dinăuntru? Somnolenţă, o alee, vântul de adineauri, miros de uscăciuni, frunze frenetic pictate în culori calde, cărămizii, din nou frig...îmi îmbrăţişez fantomatic odioasa-mi creatură...Aceleaşi mişcări, de data aceasta neregulate, o lună ştirbită de nişte nori dolofani, o creangă obişnuită...aceleaşi mişcări neregulate... Un cinematograf. O umbră prelinsă pe structura unui stâlp under construction...un tufiş neîngrijit...o stradă. Sunt obosit şi îmi mişc trupul asemeni unei raţe bete. Semaforul a înnebunit şi el, semnalizează constant aceiaşi binecunoscută culoare portocalie. O groapă în mijlocul străzii, un şofer idiot care-şi dă cu maşina drept în ea...să taci atunci când cineva este prost...să clipeşti atunci când nu ai vrea să clipeşti. E atâta linişte...şi totuşi fiecare obiect îmi spune câte ceva, eu sunt din beton, eu sunt din fier forjat, eu sunt domnişoara frunzuliţă, şi sunt foarte naivă, o voce gravă, trotuarul eu sunt făcut din paşii oamenilor care mă privesc... Eu din ce sunt făcut? Din 80% apă(cred), minerale, lipide, glucide, calorii, carbohidraţi, E-uri, reacţii chimice şi un gram de suflet. Eu ce sunt? Sunt un vierme de suprafaţă, un consumator fidel, o bucată de materie care ştie să distrugă şi să se facă<br />distrus. De ce sunt? Sunt pentru că o cineva ne-a plămădit din ţărână, ne-a turnat în nişte forme de cozonac, ne-a lăsat la copt şase minute, ne-a dat chipul şi asemănarea lui...un narcis...O acumulare de întrebări, poate inutile, poate stupide...îmi arunc amintirile în carantină.<br /> Păşesc parcul scăldat de lumini cumsecade. Iubesc siluetele trecătorilor, le zâmbesc sadic, ascuns. Degetele simt să strângă...să vezi un trecător aşezându-se pe bancă, plângând lacrimi de purpură...să încerci să îi vorbeşti, să-l înţelegi, să-i dai un sfat. El să te privească rece...şi atunci să-l mutilezi cu mâinile goale, culoare care pătează, culoare care îşi face loc printre degete, se cuibăreşte comodă...simţurile alunecă spre nebunie...acea căldură umană îţi încălzeşte sufletul uitat undeva... Să nu plângi...să nu laşi căldura să-ţi iasă din corp...frunzele să se alăture, frivole, benevole, la râul persoanei care înainte plângea...şi asemeni unor pensule să mâzgălească cărarea, iar vântul să le ducă şi mai departe... Sau pur şi simplu să nu faci nimic, să te bucuri de o noapte rece, tristă...să tresari plăcut la sunetele nocturne, să te îmbraci în lumina felinarelor ruginite şi să bântui...iar dimineaţa să priveşti râzând soarele care plânge ieşind de după un deal pleşuv. Să râzi când cineva plânge. Să trăieşti pentru cineva care moare...Să rupi în fiecare zi din tine un crâmpei de hârtie, să scrii ceva, orice...şi după aceia să o mototoleşti lucid, să o arunci pe in covor măgulit de muzica podelei şubrede...atât. Asta înseamnă a trece cu adevărat peste ceva, a lăsa în urmă...<br />Undeva sus la o fereastră, un geam întredeschis, o unghie încă odată muşcată...un geam terorizat de muştele care se izbesc iluzionate în timpul zilei...propria-mi lumină desenează suave depresii...linişte plenară...sunt plin de praf...de neatins...aceiaşi cameră cu număr impar...o fereastră...fereastra de mai sus...ce înseamnă să respiri aer sideral? Să mori pentru ceva trecător, să săruţi nişte buze aproape cunoscute...să miroşi umezeală...asta însemnă a trăi? Îmi inund fiinţa cu întrebări, mănânc întrebări pe pâine şi adaug brânză. Brânza ce-i drept le face mai gustoase. O să-mi fie cald? De unde? De ce mă simt aşa? Oare de ce? O altă întrebare! De ce numai întrebări? Suntem noi nişte enigme? Oare de ce? Toate aceste întrebări îmi zvâcnesc sufletul, but why? Din nou o altă întrebare...offff...cum e să te simţi asuprit de gigantismul corpurilor cereşti? Privesc întreg cuprinsul care însă nu poate fi cuprins...îmi e privirea prea îngustă? Ademenesc aerul care se arată ca o perdea groasă de fum lucitor...camera pare goală...lumina intră spaţioasă, lejeră, prin fereastra din spatele meu... Fără mişcări bruşte, fără nimic...un miros de carne arsă...o fiinţă negricioasă, plată, umanoidă, pe peretele din faţa mea...I say hi! ...însă nimic...I say hello!...nici un cuvânt...un nimic. Doar patul care mârâia sunete metalice, vagi...a-ţi mişca un braţ...a-ţi legăna mâinile în aer...a mima dansul ploii...pata face la fel, instantaneu, un fel de mim urâcios...Ce straniu, ce straniu!!! A-ţi pierde interesul pentru cineva însemnă să-i întorci spatele...o lumină...un soare cu ochii roşi...un nor mai mult decât cenuşiu...încăperea mă imită...întuneric. A-ţi aminti de cineva înseamnă a te întoarce cu faţa...uitasem de cunoştinţa misterioasă, nepoliticoasă, lipită de perete...nu înţelegeam de ce nu mai era acolo, se plictisise? „Vreau să fiu cel care am vrut să fiu, şi nu sunt”. Vreau să tremur cerneală pe suprafaţa unui dinte imaculat...care este semnificaţia unei semnificaţii?...o muzică, un pix uzat, un caiet îngălbenit, nişte degete nu prea dibace...cine mă scrie pe mine? Nişte linii anorexice...un spaţiu gol...o dâră ce se vrea albastră...frig...un film prost...o idee monumentală...Shimi e o forţă...o poezie citită degeaba, o femeie în roşu...roşul pătează?...un estet fericit...ascult metal...ce însemnă a te rupe în două?...un foarfece...Welcome home Mina...Georgia e stupeee, nişte ochi îmbibaţi în ceară... „momentele cheie au şi ele o yală?”...Aleks e undeva între Germania şi România...mă fură somnul si eu îl fur pe el...adorm!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-2473921755857622901?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-61398066453634290302009-01-23T03:48:00.000-08:002011-01-08T05:21:25.053-08:00Trăim într-o lume nebună animată de tot felul de indivizi ale căror păreri sunt gratuităţi în afara personalităţii acestora. Te trezeşti în faţa unor anonimi care pun la bătaie false opinii, şi răspunsuri etice scoase din context, de care efectiv poţi să te lipseşti. Aşa se face că pedagogul, cel care ar trebui să te îndrume în demersurile tale artistice şi în avântul tău creator iţi secătuieşte orice putere de a mai fi în stare să faci artă. Preparatori cu veleităţi de secretară, care au nasul mult înălţat peste linia orizontului, asistenţi perverşi, grandomani şi anonimi care te i-au la mişto, şi care se lansează în tot felul de citate mai mult sau mai putin impersonale, care prin experienţa lor de viaţă şi trăire artistică minunată fac subiectul incontestabil al unei epopeei...care însă nu au curajul de a te înfrunta verbal când vine vorba de o supoziţie, ba mai mult îşi ridică gentuţa şi pleacă...profesori - proletcultismul în floare, care cultivă cultura cartofului regăsită la una dintre studente, si de care face exces de zel. Afemeiaţi, aparent cu pretenţii parentale, care îţi fac avansuri şi mai ca nu iţi zic în faţă ce ţi-ar face dacă cumva ai ateriza în patul lor...paraşutism didactic evident. Colegi care nu ştiu în ce curent artistic se înscrie Nicolae Grigorescu, ba mai mult "rămân impresionaţi de lucrarea impresionista a pictorului impresionist...",rămân stupefiaţi când "află că Colecţia de Artă Europeană a Muzeului De Artă Timişoara cuprinde 500 de tablouri", "croitorese" - vorba colegi mele care spun că "Pictura Renaşterii e ok, e ok...dar nu îi transmite ceea ce îi transmite pictura lui Corneliu Baba" şi culmea ilustra noastră studentă şi-a ales de comentat tocmai "Odihnă la câmp". Colegi de secţie care nu ştiu ce-i aia un COMENTARIU PLASTIC, şi care fac o relatare intrinsecă a unor date biografice, ceea ce oricum nu mă uimeşte, la urma urmei copy - paste-ul e la modă...de ce să nu fim cool de idioţi?! Din asta e format mediul cultural, academic din cadrul Facultăţii de Artă Timişoara...din parveniţi, înfumuraţi, umili şi frustraţi, din secretare care te întâmpină excesiv de politicos cu un "ieşi afara, nu am timp acum"...de tupeişti imorali care nu pot să susţină realist examinarea dată în scris a unei teme de examen, sau care nu iţi pot argumenta realist nota primită şi care colac peste pupăză sunt pe deplin dezamăgiţi că nu îţi poţi susţine teoretic lucrarea, lucru care pe mine m-a deranjează enorm dat fiind faptul că nici măcar nu am fost întrebat...comunicarea există doar că gravitează în jurul unor non-sensuri contextuale, blamate de părerile cum că dezamăgirea e prea mare...îi înţelegem totuşi la urma urmei nu sunt plătiţi îndeajuns...iar sistemul universitar duce o lipsa acuta de Psihologi care să îi consulte...Ave prostia, ave România şi moravurile ei dezolante.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-6139806645363429030?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-64291625032700042332009-01-17T15:12:00.001-08:002009-02-05T10:48:35.190-08:00Timorat...o bucată de carbon trage linii cursive pe latura stâncoasă a unui embrion...sunt uitat...pe insula de aluminiu din mijlocul câmpiei...te văd verde...mă vezi albastru...un pas acolo...un cuvânt dincolo...împletesc cifre...un înger îmi bate la uşa privirii...sunt prăfuit de gheaţa prea uscată ca să mă încălzească...<br />Sunt liber să cred ce vreau despre mine...<br />Îmi întind cablurile negre spre tine ...ce scrii?<br />Scriu despre lama unui cutter ramolit de frăgezime...scluptez în oase o muză cu părul roz...e atât de bine...ridică-mi mâinile ca să gândesc.<br />Miros de lipici se strecoară dincolo de tavan, ajunge la stele, iar stelele intoxicate cad ruşinate la pământul degetelor tale...<br />Ascultă-mă...taste...femeile suple coincid cu realitatea...nebunie...sunt miros de lapte dat în foc...tandreţe...îmi cumpăr o acadea din piele de cămilă...cine coincide cu cine şi cu ce?<br />m-ă rog de un neon labirintic să lumineze. Tot ceea ce face este să mă îngâne dubios de metalic...îţi vorbesc despre cele zece dimensiuni...furnică...neurolog...vin fiert în oalele sparte ale unui stetoscop...cugetare...totul are un scop (sau n-are?)...curge tare...(mi, re, la)...mi; re; do...<br />sunt un toc de uşă gata să calci pe el...<br />indivizii care au avut parte de un transplant de soft lovesc mai puternic piramidele sânilor tai...<br />lutul se prelinge periculos de lichid spre partea dreaptă a inimii...o podea prea zgâriată...un portret aiurea...o sală de studiu scăldată în tăcere...pe geam imaginea unei clădiri toropite de intemperiile dualiste ale unui creator – fanatic religios....are o culoare sistematic gândită să doară...şi poate unghiuri obsesive...mă călesc la soare...o rază zăpăcită intră în camera in care se presupune că studiez un mulaj după un cezar sarcastic...un cui înfipt undeva la mijlocul unui braţ – acelaşi mulaj care stă atârnat...acolo undeva trecut de mijloc – stupoare. Raza se retrage amăgită de albul spălăcit al mulajului...un papagal pe coperta unui bloc de desen iasă în evidenţă obsesiv...verde...roşu...galben...un foşnet de hârtie mototolită aruncată la gunoi...un joc de baschet...o usă nebună care îmi cântă refrenuri din lumea balamalelor ruginite...<br />gravezi pe mine povestea primului venit:<br />miau...aşternut...ventilator pentru ventilat blană de crocodil...lumină de la un organ lunguieţ, albastru...sunet de chitară...o voce neclară...mi-e foame...<br />cucurigu şi toate cele...<br />Mulţumesc!<br />Pentru ce?<br />Dinalea, ştii tu!<br />Coacăze!?...un prelungitor scurt...e frig într-o noapte ce se vrea caldă...calorie...gigacalorie...bare de metal sudate invizibil între ele...thermos...bilet de tranvai...ceai...am un creion în mână. picioare de lemn...fac sport...magnetofoane stricate...un tip guraliv...ferestre noi...hello...cadou...mi-e sete...sete de zahăr.<br />m-ă ascund, m-ă găsesc<br />unde sunt?...elastic...laser...vorbesc...marmură...fum...kumm...hi, hi, hi!!! Înec...miere de albine cu ciment...iar tu, lângă mine mănânci o bucată de pavaj...sediment...<br />punct.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-6429162503270004233?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-59483653547795547932009-01-15T05:54:00.000-08:002009-02-05T10:48:48.987-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SW9Wyjo6puI/AAAAAAAAADA/4cTkgjyYaeo/s1600-h/untitled.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5291543513743927010" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 186px; CURSOR: pointer; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SW9Wyjo6puI/AAAAAAAAADA/4cTkgjyYaeo/s320/untitled.JPG" border="0" /></a><br />Victor Gingiu picteză memorii imaginare. Ferestre de fantasmagoric lucid înfăptuite pe suprafaţa imprimeurilor, care te sustrag lumii posibilului. Aceste virtualităţi, blamate de patina timpurilor şi expresiilor unui suprarealism incert revelă sistematic zoomorfozările, transformările de ordin genetic ale creaturilor supuse unei oarecare lumini ale consientului. Tărâmul copilariei expune în prim plan extrapolarile de ordin imagistic trecute prin filtrele maturităţii artistice, avem aici de-aface cu întruchipările tandre, groteşti ale dinamicii estetici luxuriante. Exotismul este evident.<br />Siluetele sunt măcinate de eroziunile mirobolante ale epicului imaginaţiei. Aceste poveşti, sunt scenografii de culoare, formă, context, inocenţă şi poate o vaga naivitate. Copilul din Victor Gingiu îi dictează povestirile oarecum incerte ce se vor inexpicabile ochiului privitorului, contemplarea se produce involuntar, imaginea acestor lucrari ţin să frapeze, să rupă, să mototolească realul. Te lasi introdus în lumea infinită a călatoriilor, fiindcă imaginarul e compus de o infinitate de lumi paralele. Ipostazele dinamice te ajută să îţi imaginezi naraţiunea, să o asimilezi propriului sceptru imagistic, propriului frâu al imaginaţiei şi să îi găseşti un posibil desnodământ. Această dimensiune fractală a operelor artistului conferă voluptatea necesară firului epic. Morfologia dimensională a percepepţiilor analitice ideologizează aceste lucrări într-o alegorie a copilariei refulate, bătută de vânturile durerii dar şi a fericirii...aici artistul texturează epopeea imaginarului. Tot ceea ce ţine de anost este hazardat. Carantina în care sunt speculate constantele onirice ale varietăţilor speculare abdică tocmai acest hazard.<br />Transfigurările de imaginabil sunt veritabile, faciesul ocupă o mare parte din expresia imprimeului, ornamentarea acestora este dezinvoltă, extemporală.<br />Incertitudinea, meditaţia, delirul îndoctrinează aceste spaţialităţi şi sunt un axis mundi în construcţia acestora.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-5948365354779554793?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-31372234458370103322009-01-13T06:42:00.000-08:002009-08-23T09:33:18.788-07:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SW0a-k7B8wI/AAAAAAAAAC4/CkQJ_FmzN6E/s1600-h/cristina.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5290914799595680514" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 224px; CURSOR: pointer; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SW0a-k7B8wI/AAAAAAAAAC4/CkQJ_FmzN6E/s320/cristina.jpg" border="0" /></a><br /><div style="TEXT-ALIGN: left"><blockquote></blockquote>Cristina Garabeţanu pare a fi o tânără dezinvoltă, cu o mare trăire artistică. Expoziţia de pe simezele Timişoarei, apare ca un manifest cultural inedit, unde coordonatele staţio-temporale tind să îşi piardă din evlaviile material-existenţiale.<br /><br />Fotografia tânărului artist constănţean înfăţişează trauma existenţei umane, trupul este relevat doar ca şi o limitare care estompează ridicarea către astral, asemeni unui ambalaj care ţine să generalizeze ceva ceea ce este defapt individualizat prin caracter: spiritul. aceste transpuneri în alb-negru ale expresiei corpului uman ţin să ne detaşeze de idea "totem"al nudului clasic, renascentist, rubensian... Aici corpul se vrea eliberat, tinde spre exaltare, spre o întruchipare a irealului, o căutare a sacrului care se află în fiecare obiect, vietate lumească. Contextele fotografice prin estetica surprinderii expresiilor incognito te duc cu gândul la reveriile şi demenţele spasmodice la care este supus trupul suferind.<br /><blockquote></blockquote>Căutarea eliberării este clară şi se relevă explicit...Dimensiunea închistării în colivia trupului este dureroasă, dar senzatia de superfluu al încercarilor artistei de a se "înălţa" prin intermediul unor obiecte asemeni unor <span style="FONT-STYLE: italic">aeriale</span>s îi conferă speranţa eliberării. Ritual dealtfel similar cunoscut în Cultura Egiptului Antic ca "ritualul deschiderii gurii".<br /><br />Toposul aferent traumei este edificator şi oferă lucrarilor monumentalitatea stărilor spontane. Alegoria sintetismului ca şi carapace, ca şi datare intrinsecă a spaţialului, şi nu numai, are rolul de a limita vizual contextele labirintice şi ritualice a condiţiei umane. Îmbinarea dintre<span style="FONT-STYLE: italic"> encephalous</span> şi <span style="FONT-STYLE: italic">abiogen, </span>dintre lumină şi umbre, dintre spasm-inerţie şi apatie-linişte sunt esenţiale. Sunt concepte relaţionare pentru a definii caracteristicile fotografiei echivoce. Cristina Garabeţanu este asemeni unui mim, frumuseţea nu mai cuprinde teritoriile vizuale de până acum, deoarece întruchipările artistei sunt metafore sociale, sfere de cruntă limitare.<br /><br />Verticalitatea simbolică din spectrul de trăiri extrasenzoriale, din spectrul stărilor ascensoriale vădesc analogii <span style="FONT-STYLE: italic">ex tempore</span>, aici înţelesurile sunt criptate sub ceea ce imaginarul îţi transmite iniţial. Fotografia este şi ea o limitare, ca orice obiect static, dar care prin intermediul sistemului cognitiv poate să se sustragă acestei apartenenţe fantomatice. Intervine aici acţiunea omului şi puterea acestuia de a-şi imagina, înfăţişa un lucru <span style="FONT-STYLE: italic">altfel</span> decăt legile fizicii l-ar definii.<br />Fotografia Cristinei Garabeţanu, sau mai bine spus aceste "cardiograme" de transpunere a ideologiei exaltării face din artist un înger care se înalţă spre orizonturi coexistenţiale cu mediane paralele lumii noastre.<br /><br />Jocul este inedit, facturările timpului profan sunt înnobilate cu încercările crescătoare spre posibilul sau imposibilul sacru. Este o joacă a paradoxurilor la care suntem supuşi zi de zi, mai mult sau mai puţin pregnante. Trauma trupului de limitările acestuia...Cristiana observă şi încearcă să-şi găsească poarta de eliberare spre absolut prin tocmai aceste lucrări ideologic inedite. Acest JOC şi JOACĂ este o anamorfoză, iar Cristina Garabeţanu este o crisalidă, un fluture într-o continuă metamorfozare care încearcă să ducă zborul uman către emisfere şi mai mari. <blockquote><br /></blockquote></div><blockquote><br /></blockquote><blockquote><br /></blockquote><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-3137223445837010332?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-33535046315383614512009-01-06T07:40:00.000-08:002009-02-05T10:49:08.385-08:00<div style="TEXT-ALIGN: left"><blockquote><p class="MsoNormal"><strong><span style="font-family:Arial;font-size:10;">Ce înseamnă fericirea? Să săruţi molcom o floare, să scrii nostalgic o poezie lungă, sau pur şi simplu să-ţi întinzi trupul pe dreptunghiul unui pat?…şi să citeşti cu patos un roman prăfuit de priviri fugitive… Cum e fericirea? Îţi bate inima mai tare? Euforie? Radiezi?…dar şi cuptoarele cu microunde folosesc radiaţii, asta înseamnă că sunt fericite? </span></strong></p><p class="MsoNormal"><strong><span style="font-family:Arial;font-size:10;">A-ţi pieptăna o geană…a-ţi prinde degetele între paginile unui caiet…a fluiera atunci când te plimbi pe stradă gol, oamenii sunt nişte maşini de curăţat trotuarul…un mers biped…un sărut cauciucat…piele care se vrea naturală…tu nu îţi dai seama dar săruţi trotuarul aproape în fiecare zi… Maşinile de tuns sunt de două feluri…de tuns podoaba capilară şi de tuns iarba nefolositoare…mulţi oameni o folosesc pe cea de-a doua pentru ca să se tundă…păcat de benzină… A respira înseamnă a trăi…se schimbă placa cu aerul toxic…<em>no more life</em>…trăim pentru a murii…şi murim pentru ce? </span></strong></p><p class="MsoNormal"><strong><span style="font-family:Arial;font-size:10;">Aseară am băut lapte…îmi place laptele…albul simbolizează puritate, asta ar însemna că laptele e pur?!…îmi place brânza…vorbesc cu soarele…nu-l pot privi, a mâncat prea multă brânză…seara vorbesc cu luna…<em>bună, ce faci?!</em> Îi număr ochii sprâncenaţi…are prea mulţi…are companie…urăsc plantele artificiale…mă iubesc cu steluţele…e vară…e primăvară…e vară iar… Nisipul înnebunit de apă se grupează sub greutatea piciorului, şi mi-l susţine…e înnorat…nu mă mai iubesc cu steluţele…e absurd să iubesc pe cineva pe care nu-l văd…împrumută-mi un sentiment…ce dau la schimb?… ce zici de un nasture, o cutie de chibrituri, un bec, o pătură, un copac…? Împrumută-mi un sentiment ca să-mi cadă o lacrimă…ţi-am spus, îţi dau obiecte călduroase…împrumută-mi un ochi albastru, să vad marea mai bine…</span></strong></p><p class="MsoNormal"><strong><span style="font-family:Arial;font-size:10;">Un ciocan care violează un cui…un cui care e obligat să violeze o bucată de lemn de esenţă tare…un pahar cu apă minerală, un pai vesel colorat, un jurământ pentru o bucată de peşte, o curea pentru degetul mic…mănânc ciocolată… Eşti ceea ce mănânci, asta înseamnă că dacă mănânc carne de porc ar trebui să mă comport ca unul…sau dacă mănânc un măr să mă plantez undeva în grădină!?…mătur o curte curată, mă privesc în ochiul unei fântâni adânci… Să iei un dicţionar, să-i rupi cea de-a 65 filă, să o împachetezi de 4 ori, şi să o molfăi până când toate cuvintele dispar…un prosop…o tăblie atent ştearsă…un ambalaj proaspăt aruncat…un gust amar…panică…perdeaua atinge podeaua…o zugrăveală gălbuie…cinci degete amorezate de o bucată transparentă de plastic…o foaie de desen…<em>manga</em>…o perspectivă…un măcelar traumatizat care nu mai vinde vată de zahăr…un teren de joacă…un liceu trecut…sunt ameţit…undeva o nuntă…</span></strong></p><p class="MsoNormal"><strong><span style="font-family:Arial;font-size:10;">Ce înseamnă să faci ceva fără de folos? Ce înseamnă <em>ceva</em>? Ce înseamnă <em>folos</em>?</span></strong></p></blockquote></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-3353504631538361451?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-2684766898315132572009-01-04T16:21:00.000-08:002009-02-05T10:49:16.040-08:00o bucată de scrum se aşeză pe filele unei cărţi bântuite de timp...alcoolul îngână mesele de lemn din esenţă tare ale cărei picioare transfigurează sublim faciesurile lăcuite de fum ale bucăţilor de parchet alineate nemţeşte...pasta de dinţi îşi face transferul dintr-un tub plasticat în altul....bule de şampon dintr-o baie anonim de plicisită se lipesc pe retina unui ecran <span style="FONT-STYLE: italic">oled</span>...cristina priveşte de undeva de departe picăturile de vin toropoite de o vara provocată de un aragaz interior...cuprinde-mă...hârtie mototolită....ameţeală...scriu momente de toropeală...Într-o bucătărie action painting - aici stropii de vin pictează pereţii nu foarte albi, dar pe cât se poate de drepţi ai unui suflet minuţios împletit în fire de aur...e locul unde îngerii uită de pene şi se alătură pacatoşilor pentru un pahar din sângele mântuitorului....o lucrare semnata fără voie de doi artişti...pete...e doar tricoul cristinei prelins cu lacrimi de sânge...un pic de clor şi stigmetele dispar...o retină priveşte în gol...visele unui înger baroc, o suită de fotografii aşezate într-o galerie fantomatică = inexistenţă. fum de ţigară. cititorule ascultă-mă citeşte doar esenţialul, îţi cer (şi pe pământ) să faci criptologie... ŞFÂRŞIT<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-268476689831513257?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-91632997460898811042008-12-28T14:22:00.000-08:002009-02-05T10:49:23.524-08:00<p>O bucată de etamină îşi despleteşte firele între norii unui amurg epopeic...macinaţi de vânturi...te cântăresc într-un sistem binar...tabloul te desenează într-un ritm ascendent de cifre lunare. Semnale de parfum din vârful unui fir de păr vopsit într-un liliachiu întunecat...îmi cuprind bucaţile de suflet din interior spre exterior...ştii: Azi-noapte am avut în palmă sufletul tau... se făcea că e colorat de starea de spirit a îngerilor tăi păzitori. Azi-noapte, într-o noapte de decembrie ţi-am sărutat genunchii limpezi...îngână-mă...vreau să îmi dau seama că trăiesc...</p><p>o bucată de ceva...te privesc printr-un telescop molecular...pot să disec particule care se contopesc asexuat...se mai poate vorbii de pasiune?...</p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-9163299746089881104?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-15635482625070913022008-12-26T14:45:00.000-08:002009-02-05T10:49:31.877-08:00<p>M-au izbit întrebarile existenţiale...mici regrete de moment...cert este că nu mai ştim în ce parte să ne aruncăm ca să fim bagaţi cât de puţin în seama...oamenii aştia chiar duc o lipsă acută de subiecte de discuţie...le place să arunce iluzionaţi în stânga şi în dreapta cu impresii şi opinii gratuite doar de dragul implicarii şi a provovarii unor neînţelegeri. Nu conteaza ce scot din buzunar, telefonul, dopul unei sticle de bere consumate cu o seara înainte într-o bodegă, o monedă(metafore, evident)...conteaza doar ca obiectul implicat să îşi atingă ţinta...iar în traiectoria lui persoana care este ţintită trebuie să remarce şi să identifice:)) aruncatorul...astfel scandalul e garantat... Chiar şi un nimeni în drum ştie că acolo unde este cauză este şi efect...acţiune - reaţiune...este crezul de căpătâi al unui "n-am ce face"... de care face exces de zel până la epuizare...la urma urmei scopul scuză mijloacele... Eu, personal nu am nevoie de gratuităţi atâta timp cât stau la locul meu şi îmi vad de viaţa mea...e pe cât de logic pe atât de normal şi sănătos...chiar nu mi-am permis să judec o persoană pe care nu o cunosc, pentru că nu numai că sunt străin de cauză...dar u pot să fac abstracţie de la propriile mele fapte şi să judec...să corup...să inhib... Pentru toţi cei care ştiu să vorbească benevol şi neîntrebaţi, pentru toţi cei care se cred în masură să arunce cu sfaturi...şi false opinii...pentru toţi nebunii care se cred judecători mânaţi de o forţă mai mult sau mai puţin divină...pentru cei care se cred investiţi de anturaj să joace pe degete şi să lanseze tot felul de zvonuri...haioase...perverse... Pentru ţoţi aceştia am un sfat: GET A LIFE U GUYZ...and stay out of mine...</p><p></p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1563548262507091302?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-56930037991789068172008-12-22T14:54:00.000-08:002008-12-22T15:16:58.727-08:00Se vorbea într-un anumit cotidian despre „milionul pierdut”, indivizii care sunt incapabili să se modeleze după cerinţele societăţii moderne atât de competitive...Japonia îi numeşte kikomori...indivizi care datorită unui insucces, unei dezamăgiri, tind a se izola complet de ceea ce înseamnă o relaţionare cu societatea, indivizi care se rup de registrele şi spectrele unei relaţii interumane clasice...Aceşti kikomori trăiesc impresia, perpetuă dealtfel, că orice ar mai realiza pentru societate este în van. Greşeala este evidentă, atât din partea acestor kikomori cât şi din partea celor cu care au socializat anterior...tindem să trăim într-o lume în care impresiile devin colective, în care hotărârile nu mai ţin de crezurile personale...o lume în care efectul de turmă poluează tot ceea ce demnitatea şi libertatea unui individ exprimă...suntem tot mai mult în măsură să catalogăm, să etichetăm, să ne rupem de propriile noastre fapte şi să judecam, să inhibăm, să corupem... Ne izbim tot mai des de clişee, de parveniţi ale căror pareri îţi sunt băgate pe toate orificiile - receptoare de informaţii...se numeşte îndobitocire în masă...just like that...simplu...oamenii ca ăştia l-au rasticnit pe Iisus, oamenii ca ăştia ne distrag atenţia de la ceea ce este cu adevarat important în consolidarea personalităţii...omul nu mai este individual...îi sunt puse în faţă nişte superficialităţii...ne hrănim după cum spun ei...de ce? pentru ca este fast(food)...ne cumparam hainde de unde zic ei...de ce...pentru ca este cul...si cul-ul este la modă...asa-i? gandim cum vor ei...de ce? pentru ca ne servesc cu parerii, opinii de manipulare preconcepute...dezinformare...şi astfel adio dezinvoltură...dacă a existat vreodată aşa ceva...cu adevarat.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-5693003799178906817?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-9654246108931582962008-12-20T11:51:00.000-08:002009-02-05T10:49:40.405-08:00îmi aduc aminte de ziua în care te-ai aruncat pe trotuarul străveziu...aici unghia mângâie frunzele căzute cu un an înainte...eu îmbrăţişez ca un nebun fiecare copac, fiecare petală. pahare da hârtie se rasturnau de pe mesele teraselor mai mult sau mai puţin toropite de o caldură imaginară...la urma urmei ce conţine o cola? dioxid de carbon...colorant caramel...cofeină...zahăr...<br /><br />(a se consuma de preferinţă înainte de...vezi pe verso...da, ce te uiţi aşa? uită-te pe verso, da...întoarce foaia...întoarce dracu odată foaia!)<br /><br />VERSO. BEST BEFORE: TZEAPĂ...!!!<br /><br />80% din jumătate de litru de bere sunt bule iluzionate...de mişcări mandibulare sacadate...şi instrumente muzical imposibile. La fest lumea vrea să tacă dar nu poate...din cauza unor proteine rebele...gaz metan lichefiat din cauza loţiunii de bronzat muşte.<br />mă trezesc cu susi de mână, prin unirii, gluga galbenă era asemeni unui prezervativ supradimensionat...a da, fac pe această cale un anunţ (publicitar) : fac schimb de prezervative...folosite evident!!! Din cauza pavajului cubiform şi a culorii cenuşi îmi venea să vomez...lălăială...brichete susţinute de mâini şi muşchi scapulobrahiali...ţigări învineţite de buze ruginite şi curve parfumate în exces = eu. Felinare iritate de umbre marginale şi bucăţi de paşi. nori afectaţi de statura unui poliţist homosexual, nu de alta dar de aia am luat-o pe susi de mână...palatul baroc făcea glume expirate pe seama furnicilor care urcau pe el...o tablă de şah pe care păşim franţuzesc...motoare accelerate de intenţii sexuale vagi...şi astfel se face patru dimineaţă...half naked...şi jesus a fost half naked...asta m-ar face pe mine half gossip...!<br />taxiuri murdare de sângele violat...de boli temporomandibulare şi emigranţi asiatici...de faruri incerte şi gâturi defecte...şi câinii uzi se freacă de colţurile clădirilor...feliază o doamnă într-un non-stop bucaţi din carnea îngerilor crescuţi pentru (prost)ituţie. Îngerii pot fi regulaţi o singură dată...după care se duc în abatoare specializate car au aparate de smuls pene...se tranşează şi se expun spre vânzare îm vitrinele frigiderelor sentimentale...se vinde relativ ieftin<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-965424610893158296?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-4902787173358844622008-12-17T07:59:00.000-08:002009-02-05T10:49:49.162-08:00după îndelungi meditaţii...ca rezultat al unei intense şi anevoioase perioade de vegetare, datorită textului de mai jos mi-am dat seama de unde absenţele mele regulate de la facultate...de vina este prin urmare ora la care scriu pe blog...oopz la naiba...şi incapacitatea mea de a mă trezii la ore matinale...ca rezultat al oboseli care vine odată cu înainteare spre orele târzii din noapte...ce e de făcut?...ceva sau cineva îmi spune: NIMIC...las-o măh că merge-aşa!!!=)))<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-490278717335884462?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-79307898666025044542008-12-16T15:36:00.000-08:002009-02-05T10:49:57.469-08:00am mai terminat un pachet de ţigări, a mai trecut o jumatate de oră de privit anevoie pe fereastră, tinde să devină "hobby" chestia asta...a mai trecut o zi fără a merge pe la facultate...şi iată-mă aici, in faţa tastaturii, încercând lasciv să formulez ceva...orice...<br />e ora o1:45 noaptea, de afară se aud maşinile şi zgomotul caustic al anvelopelor de cauciuc...care aleargă şoseaua...miros un aer de întuneric, rece şi pustiu...sunt doar eu într-un oarecare bloc...de pe o strada anonimă, la un etaj cu număr poate par, poate impar... Îmi vine în minte ziua de ieri, ce nu am facut şi ceea ce aş fost în stare să fac...există dorinţe...însă mai putină voinţă...undeva în colţul din dreapta al monitorului "Downloading starting...file - ...".<br />Cum ar fi să-ti poţi upload-a vise, trăiri, sentimente...?! Mai eşti capabil în acest caz de a te disimula, de a te supune unor şituaţii care nu sunt trecute realmente prin propriul tau sistem cognitiv...de a disimula un spectru de viitoare reacţii dealtfel mai mult impersonale şi să le raportezi către viitoare experienţe?... cu siguranţă lucrul ăsta ne-ar face mai puţin umani...iar puşi într-o astfel de situaţie de gen SF cum ne-am mai putea raporta sau s-ar mai vorbi despre o experianţa personala, edificatoare în formarea personalităţii individului şi a valorilor sale...atât morale, etice...cât şi de conduită şi natură umana? Bineînteles că o asemenea situaţie anulează din start toate coordonatele pe care le-am amintit mai devreme ca fiind chintesenţiale în a definii omul ca entitate...organica...şi nu ar fi valabilă nici macar ca metoda terapeutică...=))Am trăii într-o bolnavicioasă reverie, într-o continuă cautare a identităţii, a căutării de sine...fără iz de izbandă...iar această stare nu ar conduce (poate) nici măcar la nebunie...aceasta din urmă fiind ceva opţional:))... Nu e o utopie...singurul lucru cu adevarat bolnav e ideia in sine. nu e nici macar o metoda...e doar o fabulaţie deloc paradiziacă, ok de-ajuns încerc prea tare să îmi justific textul...aaa da, nu mai are niciun rost sa vorbesc despre chibrit, e consumat - şade undeva agale într-o scrumiera opacă...la marginea unei mese ceauşiste...gata să se prăbuşească pe o podea care nu face nimic altceva decât să îmi ţină rece la picioare...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-7930789866602504454?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-14987137850917399912008-12-16T05:43:00.000-08:002009-02-05T10:50:05.864-08:00Sângerând printre degete crucificate –<br />de filme notorii şi echipamente de<br />visat expirate.<br />Aici îşi întind îngerii penele superfluu-<br />colorate în culorile ochilor unei copile<br />indigo.<br />Rătăcit prin spaţii de ceară, mă topesc<br />pictând frigul zborului tau.<br />Zugrăvesc pereţii unei capele sixtine<br />construită într-un amurg al sentimentelor controversat –<br />de aici noaptea îmi naşte muze –<br />ale căror râuri secate de un octombrie<br />anonim îmi sporesc singurătatea.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1498713785091739991?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-64692901444082377112008-12-16T05:41:00.000-08:002009-02-05T10:50:15.870-08:00Pe lângă liniile mele se strecoară<br />vara, mânată de perfuziile<br />sirenelor traumatizate -<br />de sunete anatomic imposibile.<br />Aici îmi închid ochii.<br />Să rup din calcarul genunchilor<br />contexte siderale sau poate<br />arome evanescente<br />de lamâie îndulcită – sintetic.<br />Îmi aduceai în fiecare seară stelele<br />de mare căzute de pe axa capricornului<br />derbedeu – lucesc în lumina unui<br />amurg, departe de a înţelege de ce...<br />construiesti din mine o ancoră împotriva refluxului<br />doar ca să<br />mă găseşti<br />înecat<br />zi după zi<br />în algele de sare asezonate de cutele<br />sărutului tau.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-6469290144408237711?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-6443807154347084142008-12-15T14:06:00.000-08:002009-02-05T10:50:30.938-08:00Imagine în sine constituie prezenţa buzelor tale pe plicul poate prea tare parfumat. Pentru noi femeia obeza nu coincide cu realitatea. Obiectiv. Pozitiv. Cele mai simple probleme sunt de 3%, iar daca matematica mea nu mă înşeală...restul de 97% ar trebui să constituie procentajul problemelor complicate? Asta daca nu intervin subgrupe de clasificare. Un capsator cu nevoi de dreptate se ceartă cu tocul hârtiilor dolofane. Violenţa sentimentelor.<br />Priveşte punctele mele de vedere >>> ... Cântăreşte-le! Arta este o ripostă la tentaţiile urâtului pur şi uzual. Însă ce înseamnă urâtul? Nu e urâtul ceva relativ? Dacă frumuseţea e relativă, asta înseamnă că tu nu eşti frumos pentru toată lumea...chestie care, sincer mă deprimăL. Dar Adonis, Antinou, Narcis, Dorian Gray... ei erau frumoşi în ochii tuturor!?...de ce în cazul lor frumuseţea nu mai e relativă? Probabil că erau sextraordinar de frumoşi! Narcisism: dragoste exagerată, pa-tologică, pentru propria persoană. Fericire în rate. Rata este calculată la o perioadă de rambursare de 12 luni, DAE 0%, valoarea minimă a creditului 300 lei, valoarea maximă 666 maimuţe. Detalii pe verso. Oferta este valabilă în limita stocului disponibil. Preţurile conţin TVA. Licitez amintiri, fericirea se vinde numai în rate. Vorbeam la început de buzele tale, cum sărută suprafaţa hârtiei ne-capsate. Ne întâlnim în fiecare zi să cuprindem momentele în care soarele se ruşinează privind luna. Luna e întotdeauna serioasă...îşi păstrează constant culoarea...soarele însă e emotiv, roşeşte, dispare...apare...din nou dispare. Vara e perioada lui de glorie. Perioada noastră de glorie e toamna, inclusiv iarna... Primăvara e naşpa. Asta o ştim amândoi. Stau şi mă gândesc la un nume mai frumos pentru păpădii...ce zici de gălbioare? Sau câmpenele? Păpădiile cresc şi pe dealuri? Dacă da aş putea să le numesc delişoare...diminutive... îţi pirogravez undeva pe pântec numele viitorului copil...Nathariel... Azaro Nathariel. Fără 007...:)).<br />Am fost o săptămâna întreagă beat...la studentfest...şi am dansat cu fete şi băieţi. În fiecare seară îmi sunam colegii...sau mă rog ei mă sunau pe mine ca să ne întâlnim sa mergem la fest...ce puteam eu sa vad şi nu am văzut...ura faţă de sine...poartă o geantă nu ştiu cum...recital...Indriya (psychedelic chillout)<br />...proiecţii...filme...hală...arte...expo...mansardă...muzică...publicitate...arhitectură...teatru...arte plastice...literatura. Vreau sa mă întâlnesc cu tine în parc şi dacă îmi placi...mă laşi să te mângâi?<br />Şi dacă te laşi mângâiat, pot să te duc acasă? Să ne futem? Am şase ani de experienţă!<br />La fest am căzut de pe o piatră...cică dansam...după aia am mers cu colegii într-o încăpere mică unde se asculta d’n’b...trupuri convulsive se mişcau ameţite...eu eram întins pe beton...privind cerul...cazarmă...de tancuri...Mina îşi făcea ca de obicei de cap...gaby...susi...carmen...coco...mire...babuiyn...mika...grig...fallen=eu...şi la un moment dat aleks. metamorfoza gestului, vernisaj de pictură. Eu tot întins pe jos...adulmecând pietricele...am citit literele de la început...undeva pe o pancartă scria FREE HUGS...nişte fete anorexice se legănau şubrezite parcă de valurile sunetului tobelor sparte...percuţie...le-am îmbrăţişat pe toate. Părul tău roşu mă face să visez îngerii cântând la harpă electrică. Aş vrea să-l ating iluzionat de strălucirea poate prea puternică pentru nişte reflectoare palpabil inexistente. Diecezană. Sunt roz. Băiatul roz. Am luat două sticle de bere, pe care dealtfel le terminăm repede, grig începe să îmi bage banii la talia pantalonilor...oops si-a dat seama ca nu port lenjerie intima...eu nu mai merg sa cumpăr bere...să meargă altcineva. 80% din oraşele româniei arată la fel...e trist...sau poate ca nu! de ce de fiecare dată când mă uit la vreun bloc îl văd pe ceauşescu? Cred că din cauza asta se numesc blocuri ceauşiste...cufureală...oamenii tind să creadă că florile(în special cele sălbatice...păpădiile...etc) sunt dobermanii regnului vegetal...fixativ...vopsea...mă simt mult mai bine...mi mi mi...am restanta...la design grafic...la naiba!!! Şi blocurile oricum nu au cum sa mă ajute...nu înţeleg de ce le amintesc...elemente de deranj vizual...lipici...cuburi...3d...cubism si cromatism sever....linii si pete care se izbesc violent de violet pe nişte suprafeţe umede...bombate...<br />Cucurigu...<br />Play boy<br />Omg<br />Play girl<br />Tratamant homeopat ...<br />Carmen pleaca in USA...sper doar să revină în ţară odată cu terminarea vacantei de vară...anatomie...muşchi...tot felul de legaturi minuţios desenate...mă doare gâtul, mă doare gatul şi parcă se umflă ceva, salivez abundent, mă doare spatele, capul...sunt semne clare de inexistenţă precară...sunt semne că dumnezeu nu mai cumpără prezervative cu striaţii.<br />Sunt semne o să mă las de japoneza...mai mult mi-am încurcat orarul destul de nepermisibil...o să mă apuc de engleza şi o sa merg la începători, şi şi şi, o sa am note bune, şi şi şi, o sa mă doară la ronţ de problema că nu o să am notă la limba străină...da aşa o sa fac...<br />Sunt semne că năpârlesc momente de latenţă. Mă mişc sugerat de suplu printre becurile instalaţiei de craciun, mă mişc, e bine să te mişti, nu? E bine să respiri pentru a-ţi oxigena sângele, sânge care oxigenează creierul, creierul care să mor dacă ştiu cu ce se ocupă, sau ce loc de munca are, defapt dacă mă gândesc mai bine nu cred ca am întâlnit nici un creier până acum...cu care să pot să strâng mâna, sau în fata căruia să îmi dau jos, elevat, pălăria de pe cap...şi cu o demnitate profundă să îi sărut un nerv, sau o celulă nervoasă. Un neuron sau poate o sinapsă.<br />Şi astfel începe povestea.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-644380715434708414?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-19464298866913375502008-12-15T14:01:00.000-08:002009-02-05T10:51:21.846-08:00<div align="justify"><strong>sunt propriul meu călău şi nu fac nimic mai mult decât să-mi tai unghiile. cuceresc curve rafinate recitându-le din alcoolul sudoripar...dau telefoane peste telefoane, nu de alta dar poate dau peste dumnezeu. cărţile îmi sunt costiţă afumată, le ţin într-o cămară relaxată. afară fluturii se înmulţesc ca iepurii. îmi place să împletesc fire de iarbă cu care să biciuiesc îngerii hermafrodiţi căzuţi în grădină. Îmi place să rup bucăţi mari din creta pielii tale şi să scriu cuvinte monosilabice în gândurile caprelor bete. mă plimb în fiecare zi cu acelaşi tramvai erectil de zgomotos. în fiecare zi îmi cade câte un organ. arde. viaţa e lipsită de metafore semnificative. înfig în tine chibrituri de vată. iar tu cu tuşul roşu îmi desenezi în palmă stigmate bolnăvicioase şi puţin stângace. iisus e un căţel cu ochii mari şi plângăcioşi. m-am săturat de plapuma asta călduroasă. o cutie de chibrituri conţine minim patruzeci de beţe. ± două suflete. a se feri de umezeală scrie pe retina ochilor mei. te privesc şi mă ruşinez ca un derbedeu. eşti goală şi aştepţi cu nerăbdare să facem dragoste la soare. eşti goală şi mă înec cu puful păpădiilor multicolore. mi-am întins colecţia de fluturi pe stomacul unui fazan rudimentar. scriu cu călimara din cerneală motive tradiţionale de zugrăvit poduri. mă leg de tine cu făina din care mama refuză să mai facă cozonaci. suntem grupaţi sub lacrima unui estet obosit. afară câinii dansează benzina dintr-un canal under construction. mi-au ruginit aripile. şi mă dau cu un gel lubrifiant cu aromă de banane. sper doar să nu îmi crească frunze. nu vreau să vegetez. de ce de fiecare dată când clipesc îmi pică genele şi rămân chel. înăuntrul unui plic apare închisoarea. celulele timpului îmi muşcă din timpane. regăsesc momentele cheie în borcanul cu fursecuri al bunicii. tabloul mâzgăleşte trotuarul cu bucăţi din cărămizile falangelor. amintirile mele sunt alb-negru. o domnişoară îmi cântă din arhiva amintirilor posomorâte. bibeloul de ciocolată se sparge şi curge la vale printre degetele amorezate de cuvinte încrucişate. respir aer sideral. de ce te aşezi pe scaunul transparent. lumina mă împachetează lucid. traduc o carte inodoră. aseară m-am luat de cioara care ciugulea din firele imprimantei defecte. crezi că sunt rău. sufletul unui poet este licărirea de la capătul tunelului. ca o ploaie de silabe rostite de un bebe intelectual. ce rupe din sentinţa greierului hai hui. coperţile de sânge albăstrui sau verde. roşu. un sânge indigo. îmi scriu pe burtă însemne sixtine. pavez cu fosfor trupul unei insecte mlădioase. de traume infecte şi amoruri bolnăvicioase. animale homofobe păzesc sertarele picioarelor tale labirintice. scriu cuvinte într-o carte diatonică. mănânc straturi dintr-o prăjitură veche. o reţetă după care dumnezeu fabrică paloare. fluturii îmi toarnă agale în pahare vinul muzicienilor surzi. îmi cântă balade la poartă o târfă cu urechile străpunse de prea mulţi cercei imaginari. a început să domnească mucegaiul pe urechile lăptăresei traumatizate. încerc să descifrez cordoane ombilicale. dar îmi dau seama ca nu ştiu criptologie. cuvinte polisemantice îşi fac loc pe buzele anesteziştilor îmbătaţi de sifonul răsuflat. cerul este albastru. şi sunt coerent în a înţelege dilemele vacilor putrede. moartea sugrumă la fiecare colţ de centimetru câte-o babă ramolită de mişcări regulate. îmi place să măsor distanţa rămasă dinte mine şi tine. sunt doar câţiva milimetri de făină nervoasă între noi. gardurile însemânţate de un tractorist labagiu mă cuprinde asemeni unui corset strâns. şi le refuz pentru că aşa e frumos.<br />***<br />visez la harpoanele îngerilor de ceară învechită. rup din mine o bucată pentru tine. mă violează gândul că baba dochia o să arunce un set întreg de pamperşi uscaţi. balenele ucigaşe nu sunt nişte asasine cu sânge rece. chestie care sincer mă deranjează. semnificaţie fără înţeles. sunt orizontal de plictisit. am zis într-o seară că dacă îţi schimbi avatarul îţi sug bomboana. mi-au crescut pene pe degete motiv pentru care o să-i car lui dumnezeu să inventeze un alt fel de epilator. sângerez<br />apă spălăcită cu miros de clor. mă înec în hainele borfaşilor intoxicaţi cu heliu. pe dealul pleşuv se rostogoleşte o biserică. X . de trei X femeie. şi dacă aş mai adăuga un X a-ţi zice că sunt pervers. îmi vopsesc primele două unghii de la mâna stângă într-o culoare sistematică. cuburi eliptice. acum opreşte-te pentru un moment. serios. trebuie să faci o pauză. revin. brb. între timp meditează asupra gigantismului corpurilor cereşti.<br />***<br />majoratul gâzelor triste. scrisul e modul meu de a spune nu. dă-mi un leu ca să-mi cumpăr o maimuţă săltăreaţă. lentile de contact pentru obiective de filmat. mierea se prelinge pe o bucată de pâine acidofilă. portrete în acvaforte. sindicalişti revoltaţi pe organe texturate de plăţi impozabile. se percepe taxă pe sentimente la pătrat. avocaţi rudimentari rupţi din cordoane neuromusculare. excluzând artiştii al căror opere divine bat secunde micrometrice. excluzând copilul care îşi torturează psihodramatic părinţii. crengile care parafrazează texte logopedice. magicieni scuturaţi de fulgere tragice se maschează cu fardurile din castroanele muncitorilor bogaţi. transexuali măcinaţi de ubicuitatea zeilor. maşini de tuns iarba pubiană a uriaşilor. printre îngeri se răspândeşte gripa aviară. iisus nu mai poate păşi pe apă din cauza găurilor din picioare. cineva se îneacă. moise nu mai desparte demult marea în două. cataloagele curbelor semirectangulare. termometre renale se desprind de raiul medicamentelor puturoase. ce este un suspin. de ce nu există jospin. dinţi dantelaţi de o mătase ruginită. dragonul nu mai scuipă demult foc. a devenit spion internaţional. răceala geosferică cuprinde animalele împăiate cu zahăr brun. manifest venos. intravenos. şi ace topite în acidul limfatic. pesticide pentru firele de păr nefolositoare. şi astfel bunicul îşi începe povestea.<br />***<br />rătăcesc prin găurile sufletului tău. găsesc aici tot felul de obiecte frumose. adevărate plăsmuiri fără de sentinţă. găsesc biberoanele larvelor proaspăt ieşite din capsulele timpului profan. sunt un leagăn iar tu asemeni unui copil te bucuri văzându-mi aţele. rătăcesc agale prin oasele tale diforme pline de hemoglobina faciesurilor speriate. ridic măştile mimilor încet să nu le scutur albeaţa. haide să castrăm un înger de aura divină. să-i înmuiem aripile în acetonă. să-i rupem picioarele şi să-l aşezăm într-un scaun cu rotile gonflabil. haide să nu mai rătăcim momente caustice. haide să bem din licoarea care curge din sânii afroditei. să ne năştem din uterul unui mascul alfa. să petrecem o infinitate numărând firele de păr din cresta unui punker ruşinat sau mai bine să numărăm lacrimile unui emo fericit. să desfacem plicurile care în mod intenţionat sunt aruncate de poştaşul fantomatic. să ne ascundem în magazinul de la colţul universităţii şi să mâncăm caramele până când nu ne vom mai putea îmbrăţişa.<br />***<br />poezie. magic şi mistic. îngerul moare din cauza sunetului moale al tălpilor tale. îmi<br />ucide sufletul. ţi-ating uşor irisul care freamătă dureri amabile. şi-l scot din orizontul nopţilor ploioase şi-a îl îndes în buzunarul spart de la cămaşa zilei a şasea. ţi-ating uşor irisul care se pierde debusolat printre scamele de aţe încâlcite. ale aerului prea tocit. lumină opulentă de soare spuse trotuarul cafeniu găsind o bucată organică din sufletul care odată a alcătuit biblia sfârşitului făr’ de-nceput. miros parfumul unei buruieni încântătoare. acest program este recomandat copiilor de toate vârstele. alături de mine stau eu. eu şi cu mine suntem doi cristi. cobor până la magazin ca să-mi cumpăr ţigări pe care să le fumez cu mine. mi-am cumpărat un amant versatil. nu cred că bărbaţilor le plac dantelele. eu cred că bărbaţilor le plac puştile...ţâţe proeminente. cunosc copii lipsiţi de ruşine care şi-ar vinde trupul pe o bucată de amfetamină şi un deţ de vodcă expirată. ling o îngheţată poate prea fluidă pentru a fi băută. ai mult potenţial. lărgesc modelul pixelat de lichidul cristalogenic al buzelor cusute cu metale uşor neferoase. mă uploadez într-un rege fără ţară. îmi găuresc în fiecare seară tubul catodic prin care privesc visele erotice ale sfinţilor. un don quijote pervers sexual îmi bate în geam. îi răspund pentru o noapte de omor, pardon amor nebun. un gigolo<br />cu aripile castrate. să facem sex în noaptea stelelor stinse. peste care a urinat săgetătorul. să rupem fulgi de fasole din burţile pantagruelice ale pietrelor de râu. să mestecăm fragmente de gumă diformă culese de pe străzile pavate cu durere. să ne îmbătăm si să rostim lozinci antisemite. să câştigăm la loto cifre obosite. să facem un 69 cu luna răsărită undeva în curte. sunt misionar si încerc să te conving că nu totul are o conotaţie sexuală. sunt obsedat de firele de nisip care strălucesc la lumina lumânări ţinute de vecinu’ în timp ce noi doi, eu şi cu mine ne tăvălim îmbrăţişaţi temeinic. care e polisemia cuvântului cuvânt. scriu dezbrăcat de litere cuvinte într-o carte în care regresează momente dinamice. scriu biblii poleite cu viruşi sintetici mă doare să te văd răstignit pe suprafaţa lucioasă, recitând ambiguu versuri din monitorul oficial al fiinţelor neoficiale.<br />***<br />lipeşte-mi un timbru fiscal pe frunte şi trimite-mă în raiul recoltelor de cimbru. lecţiile de analfabetism se administrează o dată pe săptămână. şi doar cu prescripţia medicului veterinar care şi-aşa e miop de gânduri măreţe. scriu în caietul rebuturilor literare cuvinte fără noimă. îmi descriu trupul râncezit de lucerna prafului ce dăinuie pe capacele fiolelor de penicilină. se adaugă un măr, undeva la mijloc se cerne cacao, migdalele culese iarna trecută se presară peste tiramisu zidurilor întoarse. fără tine. fără mine. şi-apoi să degustăm monadele. ce este o nevroză. afecţiune psihogenă în care simtomele sau expresia simbolică a unui conflict psihic între dorinţă şi legi morale. devorez clipele timorate ale universului excesiv de dezorganizat. boală care se manifestă prin tulburări nervoase apărute în urma unor solicitări psihice excesive. mă simt rău. nu am poftă de viaţă. sunt semne clare de plictiseală. ochii ies din orbite şi se prăbuşesc peste scările muldare astfel încât nu îndrăznesc să-i pun înapoi. suculentă îmi pare încheietura mâinii drepte cu care despic piciorul mort al persoanei de lângă mine. jubilez într-un paradis pierdut.<br />***<br />tastez idei despre fericire. Treptele sunt moduri infinite de a te anchiloza. Divorţez de legile care mă ţin în viaţă. vreau să mă joc de-a detectivul şi să caut în fiecare seară răsăritul perfect proporţionat de păsările care zboară agale. şi eu obişnuiam să zbor. îmi place să cred că încă sunt în stare. viaţa e o târfă iar noi suntem embrionii din ea. totuşi cine ne fecundează. ştiu cine: timpul. împrumută-mi un ceas ca să îmi imaginez cum acul secundar sparge baloanele paste care cad îngerii onanişti. tastez secunde într-o cadă impecabil de cubică. impecabil de albă. tastez clipe astfel încât apa să fie kilogramul de îngreunat pene.<br />***<br />iar tu să rupi din buretele de lemn cascade de sulf...păpuşi siliconate...şi să îneci epiderma cu gem de vişine. dulce. </strong></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-1946429886691337550?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-84849457096547851692008-12-15T12:46:00.000-08:002009-02-05T10:51:30.784-08:00<div align="left"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SUbR43zpjoI/AAAAAAAAAA0/gflZdQlw0cE/s1600-h/beuys-portret.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5280138388121947778" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 249px; CURSOR: hand; HEIGHT: 245px" alt="" src="http://1.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SUbR43zpjoI/AAAAAAAAAA0/gflZdQlw0cE/s400/beuys-portret.jpg" border="0" /></a> <span style="font-size:78%;"><em><strong>(a se citi până la sfărsit, chit că textul pare o stupizenie, neprocedând întocmai>>>>>scuzele de la sfârşitul textului = inutile</strong></em>)</span></div><div align="left">Da chiar, cum să explici pictura unui iepure mort? Vorbim aici de un artist...şi nu orice fel de artist aşa cum nu orice fel de arta - Joseph Beuys, un anumit accent, pe o anumită literă din primul cuvânt al numelui artistului m-ar face să cred că este vorba despre un francez...însă nu e vorba de un je m'en ffiche-ism(bineînţeles cu scuzele de rigoare aduse gramaticii franceze, nu de alta dar franceza mea este mai puţin decât "de baltă") ...ci vorbim aici de un neamţ în toată regula...</div><div align="left">ok, şi pâna la urmă, cum explici pictura unui iepure mort? </div><div align="left"></div><div align="left"></div><div align="left"></div><div align="left">REŢETA.</div><div align="left"><br /><br /></div><div align="left">INCREDIENTE: un iepure; frunze de aur pe cap (evident o convenţie fixa dacă vrei să sugerezi statutul de pseudo - demiurg, aka zeus); o talpă de fier fixată pe piciorul drept. Şi evident explicaţiile si comentariile aferente discursului în sine.SPAŢIU: galerie. A da, uitasem TIMP (de coacere): trei ore! </div><div align="left"></div><div align="left">Ceea ce ar trebui însă să frapeze antenţia privitorului este, nu desfăşurarea în sine a discursului sau a paradoxului acţiunii, ci mai degrabă alegoriile simbolice ce stau în ideia "expoziţională". Spectrul simbolic este aşadar unealta de frapare...şi ca să vă sugerez despre ce este vorba, menţionez, un singur cuvant: socialism...</div><div align="left"></div><div align="left">V-aţi dat seama despre ce vorbesc? Nu?:O...mon dieu!!! luaţi spre exemplu ipostaza iepurelui...1) ce este iepurele?; 2) cărui stimul i se sustrage acestui animaluţ docilitatea (nah că v-am raspus eu la prima întrebare)? </div><div align="left"></div><div align="left">Pentru ce toata această şaradă din partea mea? rămâne un mister chiar şi pentru mine, cert este că îmi place să aberez...cu alte cuvinte, dragă cititorule, îmi cer scuze pentru tărăşenia produsă...şi pentru timpul pierdut citirii acestui non-text!!! (aplauze)....plecăciuni si toate cele...</div><div align="left"><br /><br /></div><div align="left"></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-8484945709654785169?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-78712392367091309092008-12-15T12:37:00.000-08:002009-02-05T10:51:51.768-08:00<img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5280119080970300418" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 435px; CURSOR: hand; HEIGHT: 292px" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_-rjgpkZEDuY/SUbAVDD_LAI/AAAAAAAAAAk/AUAyy6ZJYhY/s400/DSC03361.jpg" border="0" /> Zboară cu mine...te rog...lasă lucerna să lăptească momente de fericire, lasă-mă pe mine să stau langă o bucata de pastel...să zburăm pe aburi de cereale...să zburam...si doar atât...să ne întindem picioarele trecute de vreme prin trupurile îngerilor de vată...e moale, da ştiu! şi e plăcut, şi asta ştiu!<br />Cum să ne întoarcem la cele de ieri dacă cele de azi sunt mai bune? întreb şi eu...nu am voie? De ce ne rupem de povestea primului născut şi ajungem la istoria celui mort de diabet? E adevarat mănânc cam mult zahăr...nu mă pot abţine...e aşa de...dulce...nu cred că întelegi ce vreau să spun...se topeşte în gură...mai apoi senzaţia de dulce persistă până în stomac...întelegi?<br />Afară nu mai plouă...iar primăvara întotdeauna mă deprimă...e aşa de nasoală, oameni ies ca gâzele la soare...sunt fericiţi...merg ţinându-se de mână pe stradă...e aşa de greţos...nu îmi place...da ştiu, nici ţie nu îţi plac multe alte chestii...dar, sincer, primăvara chiar este deranjantă, şi în plus nu prea am cu ce altceva să mă plâng...nu sunt pretenţios...mofturos şi toate cele...însă primăvara efectiv mă scoate din minţi...şi nu e doar mirosul unui nou ciclu... e astenia asta nenorocită!!!punct!!!<br />Circulă de mult zvonul că vine circul în oraş...mi-ar prinde bine nişte momente de singurătate...nu de alta dar odata venit circul în oraş cu toţii vor merge să îl vada pe marele magician...iar eu nu voi merge... Nu voi merge pentru că, doar atunci găsesc un moment de linişte...de liniste pentru că spectacolul se desfăşoară într-o sală uriaşă izolată fonic...e ideia primarului care a pus pe picioare construcţia noului patinoar supraetajat...o stupizenie, pentru ca de fiecare dată cand încerci să simţi adrenalina şi te dai ceva mai tare pe gheaţă rişti să cazi de la etajele superioare...poate că ceilalţi sunt proşti şi nu şi-au dat seama, dar să construieşti un patinoar supraetajat iar intrarea să fie liberă, nu e tocmai un lucru firesc doar dacă, şi nu cred că aberez acum, primarul încearcă să scape de cei care trebuie şi e obligat să îi platească. Ingenioasă ideie, cazi de la un etaj al patinoarului, poliţia nu are altceva să constate decât că a fost un accident stupid lipsit de orice intenţie criminală, iar primarul, dragul şi stimatul nostru primar scapă de plata unor salarii dealtfel destul de consistente...<br />Aş putea să ma duc la poliţie...însă nu cred ca e o ideie prea bună...mai ales că primarul ma are în ochii de cand cu scandalul asupra operelor de artă care străjuiesc intrarea în parc...poveste lungă...prea lungă ca să merite a fi menţioanată aici.<br />Prea multe ferestre deschise, blocuri de beton stau marturie a unui vânt nu prea puternic...defapt nici măcar nu îmi amintesc să fi vazut cum e ca vântul să bată cu putere...ce ciudat...locurile astea sunt pline cu ferestre deschise astfel încat vântul să circule mai uşor şi să duca cu el duhoarea camerelor emailate cu naftalină...<br />Mă doare spatele...şi nu pot găsi pe nimeni vinovat pentru asta decât pe domnişoara primavară...venele îmi sunt prea transparente ca să percep fluxul roşiatic de sânge care îmi angreneaza trupul...porumbul şade fiert pe masă...e dolofan...şi surprinzator de galben...o apă maronie se scurge din el...e atât de fierbinte încat masa geme suferinţe incerte...<br />Rupe-mă în două bucaţi de cretă...şi desenează cu mine linii de orizont...eşti punctul meu de fugă...mă rănesc în colţurile buzelor tale...te aud cantând în fiecare seară baladele caiselor putrede...îţi desenez umbra pe un perete imaculat...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-7871239236709130909?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7484835448312097615.post-60774886305571147162008-12-15T12:10:00.000-08:002009-02-05T10:52:04.308-08:00Ud…ambalaje de ciocolată. Tabletă fină cu lapte şi cremă (34%) de cireşe şi rom. Ciocolată cu cremă de iaurt şi fructul pasiunii...eşti facută din bucaţile de staniol care foşnesc asemeni unor aripi de înger îmbătaţi de crema(30%).<br />de rom. Incrediente: zahăr, unt de cacao, pene de colibri, lapte praf degenerat (degresat), masă (scaun) de cacao, un stop de glucoză, grăsime rămasă din liposucţia unei femei obeze, agent de umezire (ploaie sau salivă), grăsime naturală hidrogenată, zer praf (îmbătat), fructul pasiunii dezhidratat. Iaurt din lapte de capră elveţiană, lecitină pentru uitare de minte, vanilină, bucăţi măcinate din mine, aromă naturală şi natural identică de lacrimi.<br />A se consuma înainte de a nu se pune preţul.<br />Îmi întinzi mâna prin blana unui caţel migrator.prismă.din care se extrage galbenul necesar sufletului: yellow! Strâng pe lângă mine propoziţii ieşite prin gaura cheii şi astfel broasca din piscina vecinului tace. Aproape de benzinăria lacrimilor se află o piramidă de sticlă permanent incandescentă. Aici dulgherii fac ciocolată lichidă pentru uriaşii din legendele bunicii.<br />Singur pe un deal de ceară, contopesc momente viscerale, asemeni unei albine care îşi rupe din aripa evanescentă pentru a da eroului ajutorul necesar, asemeni unui stilou care scrie cu dâre groase de plastelină. Firele obiectelor cazute la pământ se împletesc miraculos de electric. Impulsuri saline se scurg pe obrazul unei statui ecvestre, aici prinţul mestecă momente de nemişcare. Monumental.<br />Ia-mă departe, o singură atingere. Te simt în pamântul de sub picioare, te simt in aerul greu respirabil. Organe de compus păpuşi mecanice, şi poate un elev rebel se strecoară prin gaura din gardul de langă depou. O poveste fără noimă. Vrea doar să privească trenurile cum trec prin gara decopertată de orice acoperiş posibil. Să zărească apusul şi să îşi tragă palme la vederea culorilor violatile.<br />Ud...ambalaje de impachetat suflete, o crisalidă. Un fluture imortalizat într-o fotografie sepia, ziua nu are culoare – doar un soare şi noaptea o lună buimăcită de viziunile lacustre ale frigului sugerat de întuneric.<br />Ud...uscat, sunt uscat într-o sahară de incizii stângace făcute de un chirurg ameţit de nimfetamina metalelor cromate. Uscat de stelele carului mare – care seamănă din punctul meu de vedere cu o şapcă de proporţii cosmice. Nişte bănci aşezate în faţa unei scene, un felinar hazliu ne ţine companie, a da, uitasem de farurile unei maşini. Te priveam. Undeva „Augusta”, stătea liniştită. Soft.<br />Kiss by kiss. Moale. Ai un păr atât de moale, şi o piele catifelată. Exces de catifea. Mănuşi, doar ele ies în evidenţă. Şi privirea ta jucăuşă – mă topeşte.<br />Vis-a-vis de mine eşti tu.<br />Eu şi copilul din mine.<br />Tu şi privirea ta enigmatică.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7484835448312097615-6077488630557114716?l=uploading-senses-nathariel.blogspot.com' alt='' /></div>natharielhttp://www.blogger.com/profile/12275684059938937806noreply@blogger.com0