AVA

Eva spală în fiecare
seară
frunza în care
îşi înfăşoară
corpul patern –
în rânduri de scoarţă
ea rupe
din Adam – cuvântul –
ultima coastă de sublim
delir corybantic…
pictează în peşteri suspine
în ritmuri de delfic –
al sfârşitului prim
festin.