wake up call

mi-am deschis ochii râncezi de plăcerile somnului într-o lumină de iarnă canceroasă
am stat un moment nemișcat, nesigur fiind unde ma aflu, ce încăpere, de ce lenjeria e rece
de ce lumina filtrează mici particule de epidermă prin aer și le așează
static pe mobile,
îmi simt picioarele reci...?

rond nocturnal

îmi număr genele care-mi cad, pe cele care pot să le prind le așez în ordine alfabetică într-o cutie de chibrituri.
Azi am așezat cărțile pe podea, nu mai au loc în bibliotecă, stau călare una peste alta.
Veioza purpurie aruncă într-un colț de încăpere halucinate jocuri de umbre...-... e musca libertină, prostituata aerului, în deplinătatea rondului nocturnal, filează metempsihotică sticla becului fierbinte. Produce parfum de larve prăjite...

spectral

Încep să visez, sub pătura de un verde murdar, îmi rătăcesc într-o ordine anatomică, un amalgam de oase și piele, asudată, înroșită, bolnavă de atâta stătut. Pe fereastră lumina stradală îmi desenează pe suprafaţa pleoapelor închise felurite jocuri cateodată incandescente, câteodată se preface în atmosfera dată de lumânările dintr-o catedrală.

sens in non-sens

Îmi pierd sensul printre cuvinte. Literele ruginesc, îmi ruginesc solzii, de multe ori îmi afund ființa prin ținuturile lacustre ale propriei disoluții. Îmi rămân doar crâmpeie din aripi, fulgi dintr-o credință seculară, sclipiri de ametist… se întâmplă de multe ori să rămân în fața monitorului și să nu știu a scrie nimic, și de mai multe ori se întâmplă să nu ştiu cine sunt, si ce rost îmi au emanaţiile…mi-e greu sa privesc la mine ca la ceva important, sau sa mă privesc retrospectiv într-o lumină favorabilă. Întreaga existență îmi apare ca o iluzie, existența mea, toţi cei care mă înconjoară sunt mai veritabili decât mine. Câteodată ating obiecte ca să le contemplu suprafaţa, sau tragă adânc aer în piept pentru a înmagazina mireasma pentru mai mult timp…câteodată stau pe canapea, și nu fac nimic ore în șir, doar stau, si nu mă gândesc la nimic, și în nimicul meu sunt trist… câteodată încerc sa mă mișc și nu pot, sunt paralizat în fața vidului… de fapt cred ca vidul e o definiție obscură a ceva ce nu ne sperie întratât de mult pe cât ne fascinează… Câteodată aprind lumânări, multe lumânări.
Azi e lună plină, deci, prin urmare nu o să pot sa dorm… Nu fac nimic. Băltesc. În casă, mireasmă de cafea proaspăt zdrobită. Mama în bucătărie, frământa aluatul pentru nelipsitele clătite de dimineață. Lumina intră prin haloul de deasupra chiuvetei. O lumină prăfuită. Pe masa ceapa tăiată mărunt, câteva flacoane cu pastile, piper. Ziarul de acum o săptămână, aruncat pe un spătar de scaun, pe scaunul meu. E toamnă, afară e ceață, doar vârfurile copacilor se mai vad, astfel încât nu îți dai seama dacă sunt timizi pentru că se ascund, sau sunt timizi tocmai că își arată coronamentul atât de puțin. Ies pe verandă, e rece, simt cum frigul îmi sărută buricul degetelor, le cuprinde în vraja lor cadaverică și le învinețesc. Stau nemișcat, prin atmosferă heruvimi cern apă sub presiune, o pulverizează printr-o sită cerească. Vizualizez… Pe deasupra caselor, în această mare de acoperişuri stacojii, toamna târzie o să acopere tot mai mult cu burniță sidef bucățile de țiglă, poate doar în jurul hornului, din cauza căldurii o să se facă lipsită...

manifesto

deschid un doc. nou...si astept...ca si cum insiruirile de cuvinte ar trebui sa apara automat...
nu o fac insa...nu lasa nicio urma...imi asez degetele pe taste...fiecare tasta are muzica ei...
o claviatura...si pianul canta...imi canta sonate...

inger de ceara...mi-ai zambit intr-o seara, asteptand o ora clarul de luna...si parcul imens te cuprinde...
te arunca in ploaie...si te cuprinde din nou....si tu ma cuprinzi pe mine...
si mi-e rusine....stii, eu in rusinea mea sunt un tembel...iluzionat de o posibila afectiune...
e trist?
poate chiar asa este...
esti o poezie...alcatuita din tendoane, piele, si carne...toate isi dau intalnire pe linia unui schelet pentru a da nastere
unui adonis renascut...si privirea ta ascunde ganduri patimase...

intro.dement.ial.ism (e) 1

INTRO Un bătrân, pe o stradă obscură își târâie picioarele pe trotuarul de abanos, are în mână o sacoșă de culoarea muștarului, privește pleșuv și anevoie ritmul cu care propriile-i picioare freacă praful de pe trotuar. Alexandru e in fața oglinzii, e dimineață, chior de somn, își spală fața. O țigancă în trenul care duce spre Reșita ține în brațe un nou-născut.

in.exis.dementa.o1

Îmi scapă rațiunea printre degete. De prin beznă îmi sunt adunate sentimentele, la un loc cu necesitatea de a respira. Mi-e teamă că de fiecare dată când deschid ochii, dimineața, răsăritul de soare mult-visat e în văzduh asemenea unui petale veștejite de un soare negru. Pe crengile existenței mele stau agale dizolvate în amurgul trăirilor, neputințele mele, acum privindu-mă îmi repugna mila de care mă dedau. Sufletul mi-e asemenea unei note dintr-o melodie tristă, oricare ar fi aia… Îmi rătăcesc existenta printre lacrimi, trăiesc existența cu paloare și dorința unei posibile inexistențe. Aerul devine osândă, în acest cuib fecundez alene pătimitoare scenarii… Sunt la capătul existenței, nu ştiu altfel să-mi exprim incapacitatea decât așa, scrisă mai sus…

Amor in amurg tomnatic

lui Tudor
printre degetele tale toamna se strecoara fantomatic...
mi-e de-ajuns o stralucire de cerara
sa-mi gasesc locul in viscerele tale fierbinti si parfumate
arunca-ma prin perdele de frunze
sunt strat in straturile fiintei tale simfonice
percutam impreuna caderea -
amor de toamna
din toamna
in toamna...

D>E>N>IS-i-a-d-a

lui Denis

printre valuri
si aripi de inger androgin
imi strecor
genele in
tineretea ta batrana
asemeni lui
jupiter
rapindu-l
pe ganymede...
printre secretii solare
si inceputuri de stele
iti privesc ochii
in a doua noapte de
perseide...
atinge-mi din nou clavicula
stanga
...

anal.o.gi.(e)/c

imi transpira degetele
prin spatiile dintre plasticul
butoanelor
claustrofob/ic
vizualizati acum cerul permisiv...
submersiv
pornografic
doar luna mai ejaculeaza in trauma
insomniei mele
si stelele sunt
globuri din catifea mov
sirius le agata la ureche
fire de par...
note muzicale sparte in vid
cu vid
de vid
un beethoven-naluca
imi dirijeaza miscarile
pleoapa pentru acoperit
case/le
mi-e pielea tranzistor
-
sunt
unt
apa
sunt a opta octava
registru in
simbol
pentru realitate
traiesc intr-un
univers-voit-superflu

atinge-mi clavicula
...
..
.